Revelări

Nu a mai nins de când mă pierd -n așteptări,
Prin fulguiri de nea-ngheață al meu obraz-
Minunea de zăpadă o simt prin revelări,
Și o visez adesea în chipuri de turcoaz.
De ninge viscolit, ce-a -nzăpezit privirea;
Și -mi devorează clipa a ultimei ninsori,
În lumea asta mare, și -nghețul și topirea,
Cu soarele-i dezgheață pe ochi necruțători.
E ultima ninsoare și se topește -un fulg...
De primăvara care -nmugurește-n ram,
Cu ochii mei de soare, aș vrea să o divulg,
S-a aplecat furtuna prin ochiul mic de geam.

Elena Buldum
14-01 -2016, Girona.

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează