VISE TÂRZII

Moralitatea lumii s-a urcat -n vârful lunii- Cu respectul deformat naște monștrii rațiunii, Și -uite așa, stă cocoțată și privește lumea toată Cu minciuna alimentată-i și de -o ură -'nsetată. Din nimica răul face, o secundă, nu durează, Nimenea nu-l mai desface,poate'avea și mintea trează; "Bine faci, bine găsești " n-ai în cine să te-'ncrezi, " Interesu'- și poartă fesul" - de nu, singur emigrezi... Peste tot e-o mișelie vorba este o minciună! Carnaval și veselie pentru lumea cea mai bună, Unii stau cu punga plină, unde banul și -l socoate Că săracul n-are -o vină, de-i lipsește cam de toate. Dezmățarea, asta domnește pe la casele mai mari! Până se dezmeticește -ntre minți sau inimi tari; De -nedrepți arătătorul pentru a -ndrepta smintitul, C-a ajuns nefericit, iaca-repede și-ajungi un ”Stan pătițul". De-ndrăznești să ai prieten -ntr-o lume infernală, Că și -apare un tâmpit

Ura...ura-i tevatura...! Nu-i dă pace, gura, gura... Guralivă, dar și dulce Vorba vine, gura tace Gurei, vorba tare-i place. Uneori, vorba-ntoarce Ici și colo, și -ncoace Când- ncolo, n-ai ce-i face... Pe limbă vorba îi zace! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Țeseam cuvintele-n război; Îmi scoteai ochii amândoi - (De-un lucru tare necurat) Cum că iubirea s-a mutat. Nu știu, cum s-a produs ruptura Și cum de-a sărit gardul și ura; Din crudul verde fir de iarbă Îmi clocotea pielea să -mi fiarbă... Aveam rupturi mai peste tot Că eu gândeam ca un netot; Am ac pentru cojoc să -l cos? Pe petic, pe față, pe dos. C-un ochi pe față, doi pe dos Răbdarea -mi ajunse la os Din firul care ne-a legat Acu'-'nnod un trist oftat! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

La despărțire a fost prăpăd; În viața mea să nu te văd... Am zis: cu ochii-nlăcrimați, Și nu ne mai dădeam plecați. Pășeam pe-un drum, tot înainte... Și mă uitam și înapoi Răpusă de două cuvinte Ce-a separat viața-n doi. Ieșeau regretele prin lacrimi Mă -ntoarcea din când în când... Îmi reveneau în minte patimi Că nu se mai dădeau...plecând. Că le priveam cu gingășie Eram mâhnit de supărare Că ne-a stricat o armonie Toată iubirea noastră mare. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Ascult un cânt din când în când la violină, Mi- 'nec amaru' pe ritmul ei amețitor, Nu-i mai rezist și -al vieții cei deșir mă -nclină, Și sunt lipită de trecut, prezent și viitor. Sunt ca un rob al zilei mele triste Cât mi-aș dori să pier în ochii ei; Dar se opune și-ncearcă să -mi reziste, Și la picior se agață -n cârcei. Și vreau să -i cânt, când lacrima -i plânge Să râd, nu pot, că -i fac un dezacord Ușor - ușor pe inimă mi-o stinge; Printr-un infarct în fața unui cord. Ascult un cânt din când în când la violină Mă prăbușesc în lumea care zac; Cu pasul urc pe culmea cea senină Pe sufletul din mine, să -l -mpac. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Învăț să iubesc, ca pasărea, zborul, Pământu'-l pășesc cu talpa , piciorul, Învăț să iubesc copacul din mine... Ce-i crește din ramuri puține suspine. Învăț să -nțeleg universul din mine Cu atrii pe cord și viața cum ține, Cum calc apăsat cu tălpile goale... Nu vreau să strivesc flori și petale. Învăț să iubesc -ntunericul care... Inchide lumina din raze de soare, L- nvăț să iubească iertarea și vina... Priviți cum mă ține curată- lumina. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului vol 2 Vise Tarzii

îmi dai sau nu ai mă vrei și nu stai dorești să mă ai ca" hoții de cai" mă furi și din Rai încăleci pe cai stai răpirea -i din serai Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Eu, n-am să -l pot hrăni pe vis Din violet și cu amar Și roșul care m-a cuprins Cu zile triste-n zadar. Mi-e teamă, sincer, să -ntorc, Pe drumul către nicăieri Nici lacrima nu vreau s-o storc; Plângând în toamnă, primăveri. Tăcerea însăși mi-a-nchis; Niște trăiri cu sentimente Cu tot amarul și -a permis Să -mi fure clipe dragi momente. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Din lacrima ce varsă chin; În forma ei purificată... Pe albastrul cerului senin De-o suferință mi-e secată. Ca un deșert de -amărăciune Umplut cu multă pocăință Clepsidra scurge-o rugăciune Pornind din punct de neputință. O rană e adânc -nfiptă, Cale deschisă pe-acel cord Închisă zi de zi în criptă, Mânată de un vânt la bord. Ce luptă grea este cu marea (Cu gerul care crapă tot) Cu frigul și cu -nsingurarea Pe puntea zilelor, socot. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului Vise Tarzii vol 2

Mă privește frica cu-un ochi de țipar... Îi spun, c-o iubesc! Ea, n-are habar, Iubirea-i modelul...fiindu-i tipar... Să -ndrepte-o gamă a Sfântului Har. Sub copacul vieții ' floresc panseluțe Tivul de soartă începe să-l huțe...! De ce frica oare, are tălpi desculțe... Fructul cel verde mai face  semințe? Frica, mă pândește, fug și -ocolesc Teama să -mi supună arcul sufletesc, Fiecare cerc, ce-nvârte -o iță... Sigur, cred că are și -o mică rotiță. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Poema de PERE BESSÓ traduït del català al romanés per L'ELENA BULDUM POEM SCRIS DE PERE BESSÓ ÎN CATALANĂ, TRADUS DE ELENA BULDUM ÎN ROMÂNĂ. SFÂRȘITUL PLÂNSULUI Vărfurile degetelor mele, au pierdut referința de atingere, și deja, nu mai ard papilele în focul pielii tale. Nu este nevoie, atunci, că norii gri anunță în ochii tăi semnele de ploaie. LA FI DEL PLANY Els capcirons dels meus dits han perdut la referència de la carícia i ja no cremen els palps en el foc de la teua pell. No cal, doncs, que els núvols grisos anuncien als teus ulls els senyals de la pluja.

Poema de PERE BESSÓ traduït del català al romanés per L'ELENA BULDUM POEM SCRIS DE PERE BESSÓ ÎN CATALANĂ, TRADUS DE ELENA BULDUM ÎN ROMÂNĂ. DEZRĂDĂCINARE Val de mare în, tu, la roz uscat... DEL DESARREL Ona de mar endins, tu, la rosa marcida..

Poema de PERE BESSÓ traduït del català al romanés per L'ELENA BULDUM POEM SCRIS DE PERE BESSÓ ÎN CATALANĂ, TRADUS DE ELENA BULDUM ÎN ROMÂNĂ. MAI ÎNCOLO DE REȚETĂ Pentru Andrei Slavuteanu Un act sincer de răzvrătire împotriva dorinței poate goli obișnuința sufletului mort, dar de atunci pune în picioare o dependență emoțională pe aripile rupte de iubire nebun. ENLLÀ DE LA RECEPTA Per a Andrei Slavuteanu Un acte de rebel·lia sincera davant del desig pot buidar els costums de l’ànima somorta, però des de llavors engega una dependència afectiva en les ales trencades de l’amor insà.

Doru-mi curge ca un val Îi pun hamuri lângă mal Și-l-mpart-n miez de noapte Ținându-l din frâu, cu șoapte. Unde îl voi așeza? Lângă tine, oare -o sta... Șuierând- ți la urechi Între visele-mi perechi. Într -o zi urcat pe-o scară Își facuse -un gând de seară Cum îi stă înaripat... Singur zboru' și -a luat. Dintr-o pasăre tăcută Care -avea aripa ruptă, A plecat și dus a fost Îl aștept fără vreun rost! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului Vise Tarzii vol 2

"din orice țânțar se face armăsar " niciun bărbat nu are trompă de elefant; femeia însă... este parfumul elegant Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

mereu, s-a înșelat poporul cu televizorul ultima bombă, vestea săptămânii care ține-o minune, vremea și o rugăciune e” ca sita-n cui” va ajunge a nimănui am primit un cadou de la tata mare o piatră albastră de la o inimă sihastră oamenii udă evenimentul și cinstesc cu vorbe goale spuse la bucurie publicitatea are-un preț entre 19 și 62 costă 81 de centimetri Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului vol 2 Vise Tarzii

Mi -am rupt aripile toate; (Nu mai vreau să știu de lume) Fug de-a mea singurătate, Fug de umbre, fug de nume... M-am gândit să mă ascund De-ntuneric și de durere Ca pedeapsă păru -mi tund? Și plete fără plăcere. Și alerg și de minciună Care are două fețe Mă ascund de voie bună! Cu atâta frumusețe. Îngrozită fug de moarte, După mine: să n-am parte; Scriu pe file -ntr-o carte, Că sunt plecată departe. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Ți-am făcut culcuș, în palme Pe scările unei game, Ca să te feresc de rele, Sub cerul tapat de stele. Ți-am făcut culcuș din vers Cu note sub Univers, Din silabe și pe pleoape, Lângă malul unei ape. Ți-am făcut culcuș, în zare Te privesc din depărtare Îți urez, să-ți fie bine. La mulți ani! E de la mine. Elena Buldum drepturi rezervare doar autorului  pentru o prietenă minunată Ani

Pe fața ne-ntâlnită ' a lunii, Acolo, îmi scriam iubirea... Mi-o piteam sub chipul vinii, Că se pierdea mereu cu firea. Și, nu-și găsea o clipă -mplinită... În vise, doruri, sau câte-or fi fost! Părea de viață, simplu amorțită; Nepregătită o luam puțin la rost. Luptam cu mintea cea nedeslușită, Și -i aprindeam scântei de adevăr Îi întindeam cât zarea nesfârșită... O mângâiere, și mâna, așa, prin păr. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

toate știrile de la ora 5:00 aterizează din Cosmos cunoașterea avându-și epicentrul în raza de lumină a Lunii agățate de Steaua Polară  un artist amator prezentator al veștilor de la ora 20:00 "cum s-o aruncăm pe mama din tren" agită spiritele surprinde cele mai frumoase momente între noi oamenii fie numai cu vorba. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului vol 2 Vise Tarzii

Sunt întrebări... Cum e să scoți din priză omenia?  și s-o conectezi la modul inefabil al reputației de prost crescut în primul ștecher pe marginea spiritualității rămân credulii la capătul curentului expulzate trupuri făcute scrum țărâna e ieftină pământul de flori scump eu, plantez crini în grădina mea pentru parfumul lor. Elena Buldum   +++ c drepturi rezervate doar autorului

De ce, ne-am mai iubit Dacă știam, că timpul... În noi s-a-mpotrivit Și-a spulberat cuvântul. De ce, m-ai tot mințit În lacrima plecării, C-ai fost nedreptățit În fața încercării. De ce,ne-au curs și lacrimi În clipa cea plăpândă, Avizi și plini de patimi Cu dragostea flămândă; De ce, au fost regrete... În inimă s-o doară... Că alergau-ncete Și lacrima-și vărsară. Acum, am și răspunsul... Că totu-i în zadar Necaju-i neajunsul Iubiți, n-am fost, măcar. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Ai sângerat sărutul peste noapte... C-am tremurat în zorii zilei noi Ne-am săturat de vorbe goale, șoapte, Și dragostea s-a transformat-n sloi; Am picurat puțin din amintire Ca să zidim un frumos-nceput, Și s-a sfârșit cu- o dulce regăsire Din care, noi, nimic, n-am priceput. Mi-e dor de zilele senine, De acele nopți sub stele dulci- De acel sărut ce viața ține; Și brațul tău, ca să mă culci. Acum petrec o amintire Cu înserări...din ce în ce... Se-apropie de-a mea trăire I-așa distantă, prea rece... Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

In noi, tăcerea face- 'nc -un pas... Ea, bâjbâie răspunsu', care roade, Lumina-i cât o pală a rămas, Trecutul este plin de baricade. Și s-a-nchis o vreme de o clipă, Și -a-nălțat speranțele la cer Pe trepte și pe pleoape se ridică... Pe umeri cu-ntrebări și fin mister. Nu am răspuns și verile-s senine, Nici întrebări la toamne trecătoare, Da îmi doresc din clipele puține... Frumoasă zi în plină sărbătoare. C-am- ntâlnit o lume dispărută, Am frică și de trupuri și de umbre, De ce, pe mine, umbra, mă sărută... Pe buze și din suflet nu dispare. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Între chipul de icoană Și-ntre îngerii cei buni Eu, mă rog la tine mamă Să mă scape de păgâni. Raiu-i dulce paradis, Ești icoana cu minuni, Îl visez mereu în vis Îngerii-s mulți și păuni. Între chipul de icoană Gustând amarul de moarte; Eu, mă rog la tine mamă Răul de mine-l desparte. Ești icoana mea cea dragă, O minune-ntre minuni Sufletul-mi dulce aleargă; Crede, agață slăbiciuni. Și-l-nchin, la tine mamă, Mi- s-a-nțepenit un spin; Mi-a pătruns adânc-n rană Că mă rog, scoate-mi-l fin. Între chipul de icoană Îngerii stau să vegheze Visul meu, Mărită mamă! Protejează-l să viseze. drepturi rezervate doar autorului Elena Buldum

Întind privirea peste zări; Să văd din care lume aparții, Acolo peste mări și țări... Iubirea-ntre noi o- mpărții. În una am legat doruri promise, În alta funii -ntregi cu rugăminți, În inimă le-am prins speranțe, vise Le -am-nodat- n lacrimi și fierbinți. Din doruri, nu știu câte -au fost.. Le-am strâns la margine de gând, Și -n vise care n-au vreun rost Am interzis să fluiere pe rând. Un iad am inventat devreme, În rai mi-e sufletul tăcut, Uitarea scurge timpul cam alene... Pe un tărâm puțin recunoscut. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

facem curte visurilor nu mai sunt ca altădată pentru că fiecare privește urât din curtea lui în ograda altuia proverbul spune ” să moară capra vecinului” care s-a cocoțat pe gard și -a visat un țap ispășitor elena buldum drepturi rezervate doar autorului

tiptil, fericirea pătrunde prin porii pielii zilnic, să te agăți de ea să o ții strâns lângă inimă până la ultima suflare de fiecare dată sărut -o tandru fiecare mângâiere de-a ei să o cuprinzi cu dragoste uitată -te-n obrazul fericirii să -i vezi bucuria Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Pe trupul pătat de pete de sânge L-aș fi spălat, dar lacrima-l plânge, Că greșeala văzută, -n mijlocul frunții Incrustează pământul și zarea și munții. Incerci și se zbate, de totu-i -n van... Și parcă ai vrea să -i cânți la pian, Interpret ca să fii pe scena dreptății, Cântăreț sau tenor, alegi calea vieții. ” Minciuna are picioarele scurte” Se vede, pe față, la spate și frunte, Au oamenii măști și fețe mai multe... La urechi îmi pun căști, pe câteva cute. Incep ca să moară, sfârșesc să trăiască Acei muribunzi, pe planetă sfârșească... Increderea -n beznă, s-o scot la lumină Se schimbă la față, pe fețe  cu vină. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

m-am trezit într -o dimineață că le mănâncam pe litere din cauza foamei nu mă puteam opri din mestecat stomacul meu digeră cunoașterea mamei ei (!) cu neștiința neputincioasă mă răcâie pe creier și -mi atinge coastele științei paralele cu realitatea corzile viorii rupte; în lupta cu un junghi intercostal o macină pe durerea mea cea mare e să -mi lipesc litere întregi pe spatele cuvântului privit în obraz înfruntat în față cu nerușinare mă face să roșesc în ochii altora obosiți de scris. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului vol 2 Vise Tarzii

Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului .........cei care fotografiază sunt...un...'guri! care râd în hohote cu gura până la urechi; Vai, ce mercedez...au ăștia drumul și-l umplu cu ...'at...! atâta a mai rămas din tărișoara asta minunată

În palme curate-mi privesc înălțarea Ce intră în mine și simt cum vibrează Și ochii albaștri și seninul și marea, Ce ți -e sortit, o cale-și urmează. Sub mână -ntinsă, o caut pe milă, Mă simt inocent și fără pic de venin... Cerșesc de la viață, și m-așez și umilă Pe ultima treaptă la un pas de senin. Ce fluturi cuminți, ce aripi au drepții, Lumina se scaldă în sufletul lor; Zâmbește frumos pe aripa nopții... Și acolo- ți clătește durerea și -un dor. drepturi rezervate doar autorului Elena Buldum vol 2 Vise Tarzii

De nimic este puterea Unui înger nedorit, I se simte și durerea Între tâmple i-a zvâcnit. Din căderea de pe Lună Tot jucându-se cu-o stea Inima-și ținea în mână Arătându-i dragostea. Unui înger, negru mic, Decăzut din îngeri mari, De statură cam pitic Fără inimile tari- Dintr-un sunet fin și trist, Pe-o aripă grea de nor Conjugă verbul ” exist” Însoțit de-un vag sonor. Este sunetul rămas... Unui lung și- oftat ecou Care nu va prinde glas Rănit și căzut din nou... drepturi rezervate doar autorului Elena Buldum

Astăzi, mi-am pus o dorință, să deschid fereastră sufletului- Elena Buldum Dacă mă port frumos cu oamenii care au două fețe, înseamnă că sunt educat, și am și cei șapte ani de acasă Elena Buldum.

Iubite, află că eroul meu de poveste nu mai este Harap Alb și calul cu părul cel dalb nici spânul cu sabia în mână (care trosnește și tună) eroul meu de poveste s-a născut, și nu mai este așa -mi vine să mor... de fată bătrână fără inel pe deget de mână. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

mi- arătai cu degetul " lumina de la capătul tunelului " noi, nu eram noi tu, erai singur eu, eram pe gânduri fiecare vorbea pe limba lui; "să pună pofta-n cui" când ajungi a nimănui. Noi... Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului