În forma ei purificată

Din lacrima ce varsă chin;
În forma ei purificată...
Pe albastrul cerului senin
De-o suferință mi-e secată.

Ca un deșert de -amărăciune
Umplut cu multă pocăință
Clepsidra scurge-o rugăciune
Pornind din punct de neputință.

O rană e adânc -nfiptă,
Cale deschisă pe-acel cord
Închisă zi de zi în criptă,
Mânată de un vânt la bord.

Ce luptă grea este cu marea
(Cu gerul care crapă tot)
Cu frigul și cu -nsingurarea
Pe puntea zilelor, socot.

Elena Buldum
drepturi rezervate doar autorului
Vise Tarzii vol 2