O lume dispărută

In noi, tăcerea face- 'nc -un pas...
Ea, bâjbâie răspunsu', care roade,
Lumina-i cât o pală a rămas,
Trecutul este plin de baricade.

Și s-a-nchis o vreme de o clipă,
Și -a-nălțat speranțele la cer
Pe trepte și pe pleoape se ridică...
Pe umeri cu-ntrebări și fin mister.

Nu am răspuns și verile-s senine,
Nici întrebări la toamne trecătoare,
Da îmi doresc din clipele puține...
Frumoasă zi în plină sărbătoare.

C-am- ntâlnit o lume dispărută,
Am frică și de trupuri și de umbre,
De ce, pe mine, umbra, mă sărută...
Pe buze și din suflet nu dispare.

Elena Buldum
drepturi rezervate doar autorului