Am zis...

La despărțire a fost prăpăd;
În viața mea să nu te văd...
Am zis: cu ochii-nlăcrimați,
Și nu ne mai dădeam plecați.
Pășeam pe-un drum, tot înainte...
Și mă uitam și înapoi
Răpusă de două cuvinte
Ce-a separat viața-n doi.
Ieșeau regretele prin lacrimi
Mă -ntoarcea din când în când...
Îmi reveneau în minte patimi
Că nu se mai dădeau...plecând.
Că le priveam cu gingășie
Eram mâhnit de supărare
Că ne-a stricat o armonie
Toată iubirea noastră mare.

Elena Buldum
drepturi rezervate doar autorului

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează