VISE TÂRZII

Ochii speranței în fiecare vis de-al meu împletit cu fir de aur nopți și zile tu ai fost acel care ai adus un licăr de strălucire în ochii speranței ai adus o fărâmă de nădejde cât gămălia unui ac la început puțin după-aceea mai mult dintr-o steluță pe care ai suflat-o cu iubire ai dat viață visului ei mărginit. precum un mag de la răsărit ai atins involuntar somnul iar Luceafărul a coborât din Cer luminează și astăzi cerul inimii mele.  Elena Buldum

Brăduțul meu anul acesta în brăduțul meu de Crăciun am agățat doar stele unele sunt luminoase altele strălucitoare o stea are culoarea verde alta este albastră una mai roșie decât altele din stelele care au purpurină, am împodobit bradul cu lumină,  luminează și ziua și noaptea și înseninează întreg Universul este scânteia stelei de la răsărit unde nașterea pruncului Isus este așteptată, cu mare bucurie și binecuvântată de cei trei magi, au pregătit multe daruri, aur ,smirnă ,tămâie. să ne ungem și noi trupul cu bucurie anul acesta și anul care vine să ne fie cerul plin cu stele. Vă doresc tuturor un an nou plin cu realizări, luminoase și frumoase La mulți ani!! 

Ce-i roua? vol Vise Târzii antologie2014 Ce-i roua pentru mine…? În diminețile senine Sunt picături de ploaie? Sunt razele de soare? Sunt stropii unor nori În curcubeie de culori? Ce-i roua pentru mine? Mărgăritare albe ce curg În dimineți scăldate-n soare Sub gene aruncate De mângâieri pătate Și țin cât zorile s-aline. Sunt, oare, firicele fine? Ce-i roua pentru mine, Sau ce e pentru tine? Când două câte două Plâng boabele de rouă Și curg în picături și plouă Dând viață mie, nouă...?

Bună seara, Moș Ajun! Elena Buldum drepturi de autor Luminiță în alun Bună seara, Moș Ajun! Am trecut să colindăm Casele să le urăm Vă dorim belșug și roade Anul asta să se-nnoade Și-n toți anii să trăiți La multi ani, fiți fericiti! Să trăiți să-nmuguriți, Veșnic flori frumoase fiți, Și s-aveți an luminos Precum chipul lui Hristos Anul bun doar cu folos Cu belșug și masa plină, Sănătate și lumină, Nașterea Domnului să fie... Un prilej de bucurie Casa să vă fie casă Și toți frați cu drag la masă Neamul să vă fie neam Nu cu cratimă cu ne-am Pentru toți e sărbătoare Ziuă sfântă, o zi mare Cu iubire la necaz Fiecare după caz Am trecut să colindăm Toate bune vă urăm Sunt creștin e sărbătoare Chiar dacă este ninsoare Nașterea pruncului Iisus Mila Domnului de sus Că lumină ne-adus Noi tradiții "noi" am pus Datinile ni s-au dus.

Moș Crăciun Moș Crăciun, aici când vine... Cu tristețe îl privesc Daruri multe nu prea ține, Nici nu vreau să-i mai vorbesc. Mă gândesc. Ce să-i mai spun! Ca să-l mint. Nu-i orișicine! Că nu este Moșul bun; Nici-o vorbă să-l-aline? Moș Crăciun, să nu fii trist Chiar sub bradul de crăciun Ai uitat dar, eu exist Numai știu, cum să-te-mbun? Chiar, dacă n-am fost cuminte Nuielușă să-mi aduci, Iartă-mă! Și- o rugăminte... Și ai grijă-n sac ce -aduci! Ochii-s triști, seara pe-amurg Când mă rog, și lacrimi curg Crăciuniță să mă-mbrac... Doar ca să-îți fiu pe plac? Nu ești moșul ce-am visat La geamul cu flori și stele Când eram copil în pat La sânul măicuței mele.

În risipite strângeri Elena Buldum Am strâns iubirea ta-n picături de rouă, Cu stropi de ploaie cerul mi-a trimis-o E scursă și prin  palmele amândouă, În primăvară, pomii-nfloriți a nins-o De piept iubirea se ținea cu calde îmbrățișări,            Cu risipite strângeri, ce-o tăinuiam ascunsă                 Tu, ai pretins că o dezlegi, de funii și strânsori, De lanțuri și pe rana ce se  vrea atinsă    Am strâns la piept târziu iubirea ta cu drag, Cu aripi frânte-am plecat pe drumuri despărțite De tulburări și mintea și pasul mi-i pribeag, Când rătăcesc poteci cu lacrimi -nvrăjbite. Am numărat iubirea-n clipe și secunde,                         Că am crezut în tine...doar m-ai iubit cu foc! Cu-o adiere-n vânt și valuri stau pe unde,...       Iubirea s-a topit; rămasa-un simplu joc?

Să fim doi pescăruși Elena Buldum Să fim doi pescăruși Dac ă-aș putea scrie o minunată poezie Pe înserat, pe clipă, te-ai mira? Și pe-nnoptat un vers duios a -ți scrie De drag, cuvinte-ntinse-a deșira! Dacă ți-aș scrie în rimă o poezie Că de-nceput ai fost reperul meu Ca raza cea de soare,oh! cu bucurie Eu fără tine aș umbla și teleleu! Dacă aș putea scrie o frumoasă poezie Mi-ai construi castele cele ca în vis? Și pe nisip să ne-nălțăm ca cerul să ne știe Doi pecăruși să fim, așa cum ai promis! Dacă ți-aș scrie cu drag o poezie Cobori lumina-n prag să ne vegheze- Ca vraja și misterul să ne-aducă o magie Și cerul plin viață să ne lumineze!

Cântă... Elena Buldum C ântă-mi cântece cu jale Îmi plâng patria-n poale, Țara și pământul strigă Din rărunchi plânge-o ferigă! Cântă-mi cântece de jale În piept inima-i țimbale; Plânge codrul, râul, ramul Să petrecem mamă, hramul. Cântă-mi cântece de jale O,durerea-mi este mare! Suferința-i noduri, are... O strâng pe o culme-n zare! Cântă-mi cântec de iubire Dăruindu-mi nemurire Ochii și speranța adâncă Patrie, mă iubești, încă?

Sufletu-l cuprind... Elena Buldum îngenunchiată în fața durerii genunchii îmi sunt amorțiți nemișcat îmi e trupul sufletu-l cuprind în brațe și îl strâng la piept cu capul aplecat spre Răsărit aripile-mi îmi sunt albe strălucesc de purpurină în lumina întunericului care abia vede mâinile împreunate ale rugii îngerului de iubire.

Rămân... Când dormi, iubite, tu să știi Că noaptea vin să fac popas... În geana nopții cam târzii Sunt porumbelul de pripas! Să dormi, iubite, și în somn Să te veghez cu o lumină Și nopți nu reușesc s-adorm Stau candelă-ți-s lumină lină! Suflarea-i frântă fără vină; Iubite-mi ești rază divină Te strâng la piept cu luna plină Petala mea de dor senină. Când dormi, iubite, nicio grijă Să nu cuprinzi-n gândul tău Mijesc-o geană ce-are-o schijă: Să te ferească de ochiul rău! Când dormi, iubite, tu nu știi, Că-n toate orele târzii La căpătâiul tău respir Suflarea-ți și te ung cu mir…! Când dormi, iubite, și în beznă Încerc lumina-ți s-o aprind, Cuprind durerea și-n gleznă Te ustură și-o aud zvâcnind! Când dormi, iubite, dimineața, În zori de ziuă după zori, Privești în zări, rămâne ceața Mă voi preface doar -n nori. Când dormi, iubite, nu te las Că voi pleca spre emisf

La săniuș Elena Buldum vol Peripeții pentru pitici Sus în deal e gălăgie La nămeți o bucurie, Hai copii, ce voioșie! Prin omăt cu ghidușie. Zarva e cât ține dealul Sunt copii la săniuș, Strigăte, e carnavalul Cu toți joacă pe ghețuș. Unu-i omul de zăpadă, Pe ghiață-i alunecuș, Altul trage să nu cadă Două sănii pe urcuș. Vai, și câtă gălăgie! Unii cad, alții surâd Unul are pălărie Alții-n hohote tot râd. Unii chicotesc de zor Peste tot văzduhul geme, Alții se-mbrâncesc cu spor Tăvăliți ca niște gheme. Unu-noată în zăpadă Face îngeri de lumină, Și din țurțuri face-o spadă Iarăși Nicu vrea s-o țină! Unul se bate cu bulgări... Albi cristale de zăpadă, Alții zici că sunt călugări... De zăpadă stau să cadă. Unii au obrajii rumeni... De atâta veselie, Alții sunt parcă egumeni În a gheții-mpărăție.

Aș vrea... Elena Buldum În dansul lor, că-s jucăuși cu mine, Când gerul crapă și clanța de la uși, Doi fulgi ghiduși zburătăcesc...Și ține... Un crivăț milenar ce vine acuși! E gerul ronțăie pământul; Îmi umple geamul plin cu flori, Pe-o foaie, mă petrece gândul... Să-i desenez lui Moșu zori multicolori Și anul ăsta frigul e și mai rapace, Încremenește și îngheață foia mea, Câteva slove care nu-mi dau pace Imi pun dorința care vreau, și-aș vrea! De ar-aduce o bucurie mare-i fericire Zburd ca un suflet de copil ghiduș, Mă simt așa, sunt  spiriduș din fire.. Și-alerg precum un ren la derdeluș.

E iarnă afară Elena Buldum În nesfârșitele și lungile- așteptări... E iarnă azi, și cerne fulgii de zăpadă; Un vis frumos!...visez să-ating-n zări... Pe două stele și țurțurii de spadă.. Visez la merele cu zahăr tos coapte-n cuptor Și focu-n șemineu trosnește două lemne Aroma lor mi se agață ce miros cu iz de dor E bradu- plin de globuri și aștept câteva semne. De la colindători să cânte...Se aude-n văzduh!... Colinde, cântece de dor, pe inimă s-o-ncânte Rugăciunea părintelui e cu sfinte vorbe de duh... Cu pace și binecuvântarea stă să o cuvânte. E iarnă afară-i și o noapte minunată Din cer cade câte -o ploaie de steluțe argintii Visez și eu la bradul verde din casă ce odată... Îl -mpodobeam când noi eram ghiduși copii.

O altă cale...  Elena Buldum O altă cale.. . Din toate câte-am suferit pe lume, cu pași domoli eu trec ușor pe lângă-amor Și merg încet,încetișor,..Eu mai exist,iubite ? Hai spune!..De ce doar eu atât te dor? De ce visez? ... Când tu ești lângă mine, și fără tine simt în pieptul meu ce-i arzător; O flacără, se poate ține; aprinsă atâta timp, cât , tu, nu vrei s-o atingi ușor! Te-am speriat atunci... c ă ți-am lăsat un semn după ureche, Și-n noi exilul că exiști, te-atâtea ori l-am micșorat - Așa, încât, în brațe eu te-am strâns-aveai un suflet nepereche - O altă cale n-am aflat, doar mie visele puține mi-ai lăsat! În geana nopții genele-mi, se-ngănă-n lacrimi, Le sorb în somn profund, și deodat' le sperie-o nălucă, Am risipit pe-obraz uitarea, în sufletu-mi cu patimi De ce să plec, de ce vrei să mă lași năucă? În piept un orologiu bate contratimpul și ticăie-a speranță, Să nu moară iubirea-n noi ce-o frânge anotimpul, Te caut printre umbre c-un suflu vreau să-ți dau nuanță

Du-te... Elena Buldum vol” În așteptarea sărutului promis” Editura Singur 2015 Du-te, du-te, pe -nserate, Sufletului meu să-i spun Din oftat să îl adun... Când prin lume e și-acum Du-te-n zări-ndepărtate Să se risipească toate Și când dorul meu,ajunge... C-un oftat la poarta ta Jalea-n jale să-l alunge Să fugă-n lume, de-ar putea  Chiar să nu se mai oprească Și străin să pribegească Du-te, suflete,suspin... C-ai ajuns un dor străin  Pentru inimă-i un chin!

Răsări-voi... Elena Buldum   Cât lumea și cât pământul                 Drag mi-ai fost, îmi fuge gândul,            Se rotește când e lună  Răsucită să ne spună.    Cât e lumea și pământul,     Dor a fost dar a trecut   Cu timpul ce-a fugit cu gândul,         Cum a fost orice-nceput. Cât e lumea și pământul Ai lucit, Luceafăr mie, Eu Steluța ce cu gândul   Răsări-voi, duioșie.

Moșule Elena Buldum Un acoperiș să cadă; Moșu-n sanie cu-o ladă, Căruța-i trasă de reni Și așteaptă în troieni. Moșule cu barbă albă, Și cu plete argintii, Moșule cu fața dalbă Scârlionții-s cărunții. Iarna-i lungă și geroasă Și nămeții -ntinși pe casă, Agățat acas' la mine Un ciorap ce-i rupt se ține; Vino moșule! Cu bine, Aștept zile mai  senine, Vreau un joc cu jucării Nu da numai la copii. Moșule-n ore târzii Tragi de sănii jucării, Să-mi aduci în dar și mie Mi-am dorit și eu o ie. Moșule, nu mă uita, Sunt copil și eu aș vrea! Fă prin sac o ghidușie Scoate-mi chiar o jucărie. Doar copil oi fi și eu N-am îmbătrânit! Mi-i greu... Să tot cer,mereu ,mereu, An de an la geamul meu.

ES NADAL... POEMA EN CATÁLA Elena Buldum Ha arribat el fred i el Nadal toca a la porta: Cerquem alegries, somriures, racons dels records, Raig de lluna, reflexes blaus de esteles, dolces paraules, Versos de paus, dibuixem els desitgos, fem pessebre d'alegria, Cantem càntics celestials, fem el avet amb aromes de rosada i de camp, Cerquem la màgia , felicitem també l'any nou i busquem a cada cor un univers ben dolç. És nadal , és poesia, Sentirem gran alegria, Pau , amor i fantasia, Feliz nadal a tothom!