O altă cale...
 Elena Buldum

O altă cale...

Din toate câte-am suferit pe lume,

cu pași domoli eu trec ușor pe lângă-amor
Și merg încet,încetișor,..Eu mai exist,iubite ?

Hai spune!..De ce doar eu atât te dor?
De ce visez? ...

Când tu ești lângă mine, și fără tine simt în pieptul meu ce-i arzător;
O flacără, se poate ține; aprinsă atâta timp,
cât, tu, nu vrei s-o atingi ușor!

Te-am speriat atunci...

că ți-am lăsat un semn după ureche,
Și-n noi exilul că exiști, te-atâtea ori l-am micșorat
-
Așa, încât, în brațe
eu te-am strâns-aveai un suflet nepereche-
O altă cale n-am aflat, doar mie visele puține mi-ai lăsat!

În geana nopții genele-mi, se-ngănă-n lacrimi,
Le sorb în somn profund,
și deodat' le sperie-o nălucă,
Am risipit pe-obraz uitarea, în sufletu-mi cu patimi
De ce să plec, de ce vrei să mă lași năucă?

În piept un orologiu bate contratimpul și ticăie-a speranță,
Să nu moară iubirea-n noi ce-o frânge anotimpul,
Te caut printre umbre c-un suflu vreau să-ți dau nuanță
De mai exiști, iubite?...Hai spune !...Să nu ne treacă timpul!


Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează