Răsări-voi...
Elena Buldum
 

Cât lumea și cât pământul                
Drag mi-ai fost, îmi fuge gândul,           
Se rotește când e lună 
Răsucită să ne spună.   

Cât e lumea și pământul,    
Dor a fost dar a trecut  
Cu timpul ce-a fugit cu gândul,        
Cum a fost orice-nceput.

Cât e lumea și pământul
Ai lucit, Luceafăr mie,
Eu Steluța ce cu gândul  
Răsări-voi, duioșie.

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

La fereastra mea de om Văd cum este nins un pom, Fulgii sunt ca florile Au venit ninsorile. Când natura să-renvie Să ne-aducă o bucurie -Hopa, iarna furioasă A mai făcut-ncă o farsă!. A scos frigul din joben Legănat pe un refren, Câteva arii compuse La răceală predispuse. Dusă, iarna nu se lasă Când troznește focu'-n casă, Și-aici este ideea Sare iute ca scânteia!. Lângă o lumină albastră Zorii stau ca să mijească Picură lângă fereastră Pusă parcă să jelească!. Drepturi rezervate autoruluiⓂ
Citiți mai multe

Unde Dumnezeu creează

Acolo unde Dumnezeu creează, El, ia în seamă vina-nțelepciunea, Omul, mai intervine, nu maschează, Certat în iad, își arde singur Sinea. E smuls perfect din chipul celui Sfânt, Stă -ntre altare roase de umilele păcate, Cu vina -ncrâncenată, îl trimite în mormânt Pe-o cruce-ntins, el, zace, stând pe spate. Că -n omul unde-n piep, îi pâlpâie, îl arde; Două lumini zvâcnindu-se mereu cu firea, De neputință, ca viermele gustă și roade, Până -și -ngroapă cu pământ nefericirea. Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului
Citiți mai multe
Nici nu geme... Elena Buldum Nu ai teamă, nu te teme De o voce stinsă, geme... Nici de noapte sau de Lună De-ale valurilor spumă. Nici de mări învolburate-s... Nu te-nspăimânta de toate-s Sus în Cer îs trecătoare Nu te tulbura pe-o mare; Nu te teme și socoate Timpul are ceas la toate Și acul în limbi statornic Doar de viață-i drag și dornic?
Citiți mai multe