VISE TÂRZII

Vol Legile firii drepturi rezervate doar autorului Se agață moartea ca o făcătură. Pun mâna la gură,  Vai, e o hapsână, așa-i pe- apucate! Ca o umbră neagră, ochiul nu se zbate. Suferința-nvârte timpu'-i dă o tură Are rădăcini înfipte de moarte  Mă apucă plânsul, de ce are ură - Viața o triază și de ce-o împarte? Pun mâna la gură. Vai, m-a tulburat! Lacrimile toate, azi, mi le-am mâncat? Nimeni nu zărește, nimenea nu cere Moartea are gustul, numai de plăcere Sfâșie sătulă, ucigașă -n sine- Mi-a luat un suflet, chiar de lângă mine. O umbră neagră 

De nu-i iubire, iubirea nu-i nimic- Și nici scânteie, de face o scânteie, Să o compar cu " a fi " lucrul mic- Nu este, se deschide cu o cheie - De nu-i iubir e, iubirea nu-i nimic Ca o busolă pe mare dezorientată, Urmând direcția Carului cel mic Fără iubire, calea poate fi schimbată, De nu-i iubire, că se-ntâmplă să nu fie Măcar puțin, cu picătura, cât un pic- Să stingă jarul ce -i mocnește, că nu știe Că -n două inimi, jumătatea nu-i nimic. E steaua sufletului ce veghează cerul, E pragul vieții, și iubirea este tot misterul. Iubirea nu-i nimic?

Cerul azi s-a rezemat de mine, Cu mâinile m-agăț de soare, și nu pot... Pământul singur a-l susține Cu tot ce a creat, cu tot. De-ar înțelege că stelele-n mine... Se sprijină pe talpa care pleacă, N-ar rătăci nici pasul, ce ne ține- Pământul sub picioare...să nu treacă... De sensul curenților de aer, Timpu-i oprit  și ca o minge sare- Tăceri păstrează-n ochiul drept, ce-i ager Să-ți mângâie dorințe-n soare. Rătăcire

Omule, mască Fața pe care-o ai Dăți -o jos...! Uită-te, în obrazul tău Ești singurul model Nedemn de urmat.                                                                  Model

Strada-i goală și pustie Aici, nu e poezie Odaia nu are forme Toate au fost făcute norme. Cucul cântă a pustiu Cântă... Și când n-o să fiu! NORME

volPeripeții pentru pitici Tiptil pe acoperiș Mijește somnul în gene, Cel ce cheamă și Ene Se strecoară pe furiș Vine, de pe-acoperi ș! Ia ghiciți, vă spun acum! Voi îl știți, și încă cum?... Cel ce vine de Crăciun, Este fratele lui bun. Nu-s povești,și eu vă spun! C -a venit, așa, -ntr-o noapte Tiptil, pe-acoperiș în șoapte Dintr-o țară miazănoapte... Trasă de reni în ajun, Cu cadouri, Moș Crăciun! Voi, copii, vă-ntreb și acum Bradul unde tre ' s ă-l pun? Pupupu... În prundiș de dimineață Pe furiș ….ce creastă creață - Pupupu...o îndrăzneață! Guralivă și vorbăreață Mică ca o mogâldeață, E o pupăză isteață, Cioc subțire...ca de ață; Scoate - o râmă șugubeață Din băltoacă ... ce isteață! Foarte bună precupeață Toată ziulica-n piață Vinde un pahar cu gheață Cu un șorț frumos în față.

Așa, a spus cel de Sus Păcatu-i originar, Cel mușcat de șarpe -i pus, Ca trastornul bipolar- Păcatul originar Iubirea agățată în cui, va rămâne a nimănui. ( Elena Buldum) vol  Legile firii. Prima: este viața -n doi, Cea de-a doua e de-apoi, Deci, în fine: "noi "există, Și -n a doua, cine rezistă? De-ale vieții 

Rătăcite amintiri ce le -adun prin mintea-i plină, Loc de joacă, regăsiri, tinerețe fără vină - "E viață fără de moarte "sau să fac din bătrânețe, Împărțindu-le pe toate, o singură tinerețe. Și din fragedă pruncie, ce frumoase amintiri! Lumea pură a inocentei, se cunoaște din priviri, Sufletul este-o oglindă și reflectă frumusețe Inima-i precum o ghindă, are atâta mândrețe. Regăsite amintiri într -o margine de lume Pe o stradă a speranței cu răsunet și renume, Unde lumea ce se-mbină își încheie cu lumină Viata dându-și al său duh pentru o cauză divină. Regăsite amintiri

Eu am păstrat tăcere de mormânt - Și am găsit mereu o scuză - Că am rugat și adierea unui vânt Nu spune: că ai muză. Că nu mai pot să tac, deloc Nu-mi face nici plăcere, Că n-ai astâmpăr, într -un loc Himera -ți este mângâiere. Eu gura nu mi-o mai astup- Dezvăluie misterul Povestea este că ești lup- Și că te vede cerul! Dezvăluie misterul 

Câte vorbe de ocară - Totdeauna, mi-ai vorbit? Și nu știu, a câta oară! Te-am iertat, când mi-ai greșit - Chiar și după -atâta vreme Nicio vorbă nu schimbăm - Să te-ntreb: Imi scrii poeme? Inima să alintăm- De acum și cred pe viață Imi rămân păreri de rău - Unde e acea speranță, E ca boabele de grâu? Și atâta amar de vreme Amândoi, nu ne-am vorbit Inima de-asculți se teme- Că și ochii au orbit? De acum... Elena Buldum 

De atunci și pân' acuma Doar o clipă a rămas... Spulberându-se, ca huma, Și aceea pe imaș. Vântul vânăt tot o duce N-o amână... azi, pe mâine, Rătăcită -i la răscruce, Azi, o gust ca pe o pâine. Ca o nafură sfințită e... În altar de Dumnezeu, Și cred că a fost ursită, de... Clipa mi-i un alizeu; De atunci și pân ' acuma Câte nopți pierdut-am, oare! Ca amorul meu s-adormă, Clipa aceea-i supărare! De atunci... Elena Buldum 

Ce-i frumos, frumos rămâne ........................... Pasăre, pasărea mea,  Vreau în brațe a te lua, Și-mi este un dor de tine Vreau de mână a te ține ; Că-n inimă arde-un jar; Ca lumina unui far, Ce bujorii mi-i aprinde În obraz culoare prinde. Ce-i frumos, frumos rămâne, Precum chipul unor zâne, Ochii tăi ca două stele Veghează cerul inimii mele. Strălucesc și au lumină, Inima mi-e -atât de plină ; Floare roșie albastră Inima-i de dor sihastră. Ochii tăi sclipesc ușor, Ce să spun, cu mare dor! Floare albastră, floare albastră Că, tu, ești inima noastră. ...............................

...Și din stele îmi fac punte Ca să trec marea albastră, Pe cărare sus în munte O floare de colț, sihastră. E ca dorul la fereastră, Farmecul ei mă pătrunde, Ca o pasăre măiastră Zburătăcind pe niciunde. Ochii ei sufletu-mi lasă Când și când, tot rătăcind, Amintindu -mi dulcea casă, Ca un porumbel fiind. ...Și din stele...ce frumoase? Îmi fac punți, cărări de dor, Și pe vetre luminoase... Bătrânețea n-am să măsor. Chiar de codrul ofilește... Pe-o cărare un condor Eu îl las, ce mă vrăjește, Frunze pier și toate mor; Ce miros de pin pe vale! Dinspre dealuri o zăresc... Arătându-se pe-o cale, Eu n-aș vrea să -mbătrânesc. Toate pier și toate mor!

Șezi și stai cuminte Elena Buldum ...................................................... Mi-aș dori să-ți fiu un vultur, Penele să mi le scurtur, Repede, să îți răpesc; Doar un simplu ” Te iubesc”! Să-ți fiu puf de păpădie, Și să te tot strig, bădie! Colea' șezi și stai cuminte Că inima o ia-nainte? Și cu ochii să te-adulmec; Zboară, că te scap din nou, Și privindu-te ai farmec Puiule golaș din ou.

Dă o fugă spre iubire! Alergând pe ritmuri noi, El, gemând de fericire, Ea, cu zâmbetul vioi. Nu-și ia zborul într-o clipă Pronunțând: Tu-mi aparții! El zicând: că se-nfiripă... Dragostea... nu te sfii, (De o palmă) Ce minune! Îi unește un destin... Ea poartă un singur nume, Cu viața să o  susțin. ----------------------------------- Dă o fugă spre iubire!

Nechezatul mă-n fioară, scurge liniștea din mine; Că tresar, a câta oară! Nu mai vreau să știu de tine, Sunt lovită de destin și mi-s palmele și reci, Printre degete mi-alin anii triști nu mi-i petreci. Pașii mei răniți, mergând, căutând un drum senin... Ce cutrieră prin lume, pururea cu-n dor hain; Închinându-se la cruci, tresârind din când în când, Caii minții alergând, în galop pe al meu gând. Sunt răpusă de suspine, le aud doar tremurând, Că am vrut să fac un bine timpu-i martor- murmurând, Ca o voce într-un căluș, palmelor le strig din nou; Ele-mi strâng durerea toată, că se- aude și-n ecou. ..................................................................................... Sunt răpusă de suspine

genele mele azi, au atins visele cele ce m-au cuprins cu lacrimi de dor pe gene lăsate scurse din suflet pe sub gene uitate. le privesc de aproape se scurg tot mai mult pe sub gene, sub pleoape au lacrimi demult. -------------------------- Pe sub gene

Emisfera rece Elena Buldum Emisfera rece ...emisfera nord Mă gândesc la tine, am bătăi pe cord; Cum îmi foloseai inima-nu-mi trece, Beau și astăzi grija dintr-o apă rece. Ochii mei căprui nu spun nimănui Inima-i în palme nu-i a orișicui, Când să-ți fiu ființa cu dorul albastru Ai zburat la Lună pentr-un simplu astru. Într-un dor de ducă fericirea-i rece Și te-mbeți acuma, doar cu apă-ți trece, Cu plăceri ușoare, de frig n-au să-ți țină; Iarnă e la tine, gârbovit, ai vină.

A pătruns pe veci păcatul, bănuit de nebunie; Îl petrecem cu vederea. Ne mirăm! Are mânie? Agățat de cuget rău, el se pare-un lucru mic Nebăgat în seamă. Zău! Tot el tulbură un pic; A pătruns pe veci păcatul și s-a năpustit cumplit; Cine este vinovatul? Trupul devenit cioplit? Că din noua neputință, ajunge nelegiut... Și în legile ce-s scrise, omul va fi schingiuit; Nimeni nu se teme însă -i dojenit, plin de nevoi, Conștiința nu se spală doar cu sufletul din noi Dacă aruncăm cu pietre și cămașa albă -rup O să mustre' slab cuvântul ce se lipește de trup. O să mustre slab cuvântul Elena Buldum 

Vântul e scos la plimbare, De-o viforniță mai mare... Decât el...îngheață bine; Că și focul cu jar ține... Șemineul... fumul scoate Că le este frig la coate... Brazilor, ce au sub gene... Înghețate și troiene. Peste tot gerul trosnește, Pe nimeni nu mulțumește, Crapă pietrele pe munte, Iernile devin cărunte. Vântul e scos la plimbare, Pe un ger, așa de mare... C-a-nghețat fulgi ghemuiește, Pe poteci, nu chibzuiește. Vântul... Elena Buldum 

Prietenia legată de firul respectului, stă ca un nod în gât (Elena Buldum) din vol Legile Firii. Am o foame de iubire, că te mănânc din priviri (Elena Buldum) din vol în lucru Legile firii. În dimineți cu ferestre deschise Se deschid orizonturi noi. Atunci, când ești invitat Îți deschide două uși "Poartă -te și cu mănuși " Așa spune un citat. Invitație În cuvinte, ce-s puține, Multe n-au pe vino-ncoace! Uite!... Potrivite bine, Dragostea stă ca pe ace. Cuvinte potrivite Astăzi viața bate filmul -      Realitatea-i altceva Cică, vinovat e primul... Adam și pe urmă Eva? Ruptă din rai

Rămâi cu mine, nu pleca, Și spune gura însetată... De adevăr, nu voi seca Sărută-mi buzele o dată. Rămâi cu mine, nu te duce Nu știi de ziua ce-o aduce, Și -ai să privești în urma ei Că trece fără un temei. Rămâi cu mine și mai stai, Atunci, sigur, ne vom cunoaște, Să cauți printre ce nu ai... " Nu știi necazul cum te paște " Ce nu ai Elena Buldum 

Vino! Ca să mă vezi pe mine... Din câte fibre îs compus, Și câte picături scurg bine, Că lacrimi pure, m-au parcurs. Și strâng imagini din lumină, In iriși albi, că mi -am propus De-i transparentă pe retină Ca să -l admir pe domn' Apus. Imagini din lumină Elena Buldum 

Înțelegem ce-i virtutea? O mușcăm din adevăr, Cine-o știe? S-ar putea... Să confirme, într-adevăr! C-a-ntâlnit-o cu credință , Și - a ales-o cu voință De "a ști " drept pân ' la moarte, Cine crede? Are parte! Poate agăța de viață, Fără un temei anume Mântuit făr' vreo speranță Cercetează, și dă-i nume. Cugetând pe-al vremii clipe De vrei viața să -nfiripe Nu -nțepa sufletul -n ghimpe Dă -i un titlu de principe. Cine-o știe? Elena Buldum 

Ce a rămas din noi doi goi-un vid? Să -l umplem de comete răsturnate, De timpul le-ar învârte tot avid, Durerea-n două forme, cine-o scoate? Și se înfinge în lumea noastră bună, S-a atașat de dor și se răzbună Urcând pe treptele puterii, să doboare... O parte ce-a rămas și nu mai are. Și an de an se schimbă se răsfață E-mbujorată și nu lasă -o speranță, De-o cauți, și e galbenă la față... Pân' se va stinge singură din viață. Durerea-n două forme

Bade, bade, curajos, Cu mustață și fălos, Brunețel și rușinos, Cu capul plecat în gios' Fiul lui badea Cârțan? Cel cu stână, an de an... Urcă gealul și la munte Tot cu oile cornute. Ce coboară vara-n vale Cu doi măgari, crec' că are? Cu cojocul lung dă ' piele Ce aleargă după iele. Niște mândre tinerele Ce dau gură, toate rele Că nu-i place' numa' un Țucă tăt' de numa', numa'. Vrea să prinză' dă ' mijloc Să le iubească cu foc Bade inima -ți nebună? Bate sigur, nu - i a bună. Vrea să prinză ' pe acele' Să țuce ' pe toate cele Fi-ț-ar să -ț fie de hac Ai să dai cojoc pe-un ac. Bade, bade, omenos Cu brâul, târaș pe jos Cu mustață, năzdrăvan Fără nici un buzdugan. Bade, bade, curajos Elena Buldum 31 decembrie 2014. Girona

“Estic famolenca” [‘Mi-e foame’] d’ELENA BULDUM traduït del romanés al català per PERE BESSÓ . ESTIC FAMOLENCA . Quan estic afamada Menge del fruit del coneixement I m’alimente amb l’arrel de la vida Igualment, tinc una set insadollable No m’assacie fins al final de la meua Vida.... . . MI-E FOAME . Când mi-e foame Mănânc din fructul cunoașterii Și mă hrănesc cu rădăcina vieții Setea la fel, mi-i nepotolită Nu mă satur până la sfârșitul vieții... Mele....