Nechezatul mă-n fioară, scurge liniștea din mine;
Că tresar, a câta oară! Nu mai vreau să știu de tine,
Sunt lovită de destin și mi-s palmele și reci,
Printre degete mi-alin anii triști nu mi-i petreci.
Pașii mei răniți, mergând, căutând un drum senin...
Ce cutrieră prin lume, pururea cu-n dor hain;
Închinându-se la cruci, tresârind din când în când,
Caii minții alergând, în galop pe al meu gând.
Sunt răpusă de suspine, le aud doar tremurând,
Că am vrut să fac un bine timpu-i martor- murmurând,
Ca o voce într-un căluș, palmelor le strig din nou;
Ele-mi strâng durerea toată, că se- aude și-n ecou.
.....................................................................................
Sunt răpusă de suspine
Că tresar, a câta oară! Nu mai vreau să știu de tine,
Sunt lovită de destin și mi-s palmele și reci,
Printre degete mi-alin anii triști nu mi-i petreci.
Pașii mei răniți, mergând, căutând un drum senin...
Ce cutrieră prin lume, pururea cu-n dor hain;
Închinându-se la cruci, tresârind din când în când,
Caii minții alergând, în galop pe al meu gând.
Sunt răpusă de suspine, le aud doar tremurând,
Că am vrut să fac un bine timpu-i martor- murmurând,
Ca o voce într-un căluș, palmelor le strig din nou;
Ele-mi strâng durerea toată, că se- aude și-n ecou.
.....................................................................................
Sunt răpusă de suspine