...Și din stele îmi fac punte
Ca să trec marea albastră,
Pe cărare sus în munte
O floare de colț, sihastră.
Ca să trec marea albastră,
Pe cărare sus în munte
O floare de colț, sihastră.
E ca dorul la fereastră,
Farmecul ei mă pătrunde,
Ca o pasăre măiastră
Zburătăcind pe niciunde.
Farmecul ei mă pătrunde,
Ca o pasăre măiastră
Zburătăcind pe niciunde.
Ochii ei sufletu-mi lasă
Când și când, tot rătăcind,
Amintindu -mi dulcea casă,
Ca un porumbel fiind.
Când și când, tot rătăcind,
Amintindu -mi dulcea casă,
Ca un porumbel fiind.
...Și din stele...ce frumoase?
Îmi fac punți, cărări de dor,
Și pe vetre luminoase...
Bătrânețea n-am să măsor.
Îmi fac punți, cărări de dor,
Și pe vetre luminoase...
Bătrânețea n-am să măsor.
Chiar de codrul ofilește...
Pe-o cărare un condor
Eu îl las, ce mă vrăjește,
Frunze pier și toate mor;
Pe-o cărare un condor
Eu îl las, ce mă vrăjește,
Frunze pier și toate mor;
Ce miros de pin pe vale!
Dinspre dealuri o zăresc...
Arătându-se pe-o cale,
Eu n-aș vrea să -mbătrânesc.
Dinspre dealuri o zăresc...
Arătându-se pe-o cale,
Eu n-aș vrea să -mbătrânesc.
Toate pier și toate mor!