VISE TÂRZII

Vine iepurașul vine, Coșul-n mână-l ține Iepurașu-i bucuros Că e Paștele frumos. Doar cu grijă adunate, Ouăle nu-s colorate Ele trebuie pictate Iepuraș cu dinți de lapte. Toate-s scumpe, cumpărate, Ouă simple sau pictate Din ogradă-s adunate De la mai multe surate. Curcanul  este spătos Si foarte mărinimos De la curcile voios, Oferă ouă fălos. Un cățel cu părul creț Vinde ieftine de preț Este cel mai șugubeț Ouă, și-i tare isteț. Vine ziua cea de Paști , Ouă, drob și cozonaci Iepurașule să faci S-aduci ouă și colaci. Autor :Elena Buldum                                                        

 Într-un trup Într-un trup divin, curat, O ființă s-a-nălțat A născut maica un Fiu  Eu aleg ca el să fiu! Fiu la față luminat, Lângă al maicii sân curat Și când mare a crescut Toți de Pruncul s-au temut. A-nceput minuni să facă, Și prin post și rugăciune Toată lumea s-o petreacă Vindecați prin fapte bune. Predicând desculț în lume, Cum să lași averea toată Bogăția n-are nume, Fericirea-n cer e dată. Dându-și sufletul curat, Doar cu fapte gânduri bune, Poți învinge un păcat Doar cu post și rugăciune. Lumea noastră nu-i a voastră, Fapte bune tu să faci Sufletul ți-l ține-n viață, Fapta bună nu-i păcat. Sufletul când părăsește, Trupul neînsuflețit, Două lumi el întâlnește , Ai păcat sau mori iubit. Mulți cei care- au plecat , Lumea dincolo s-o vadă, Doar puțini au mai sperat, Să se-ntoarcă,-aici, să șadă. Doar cei care s-au întors, Sunt iubiți de Dumnezeu Cu temei și cu bun rost Tot la fel cum cred și eu. Pe când crucea și-o ducea, Domnul no

E sărbătoare                                                      Floriile niște drăguțe cu rochițe fermecătoare, Mireasmă a primăverii, un semn divin frumos Rochițele-s cu trene parfumate au iz de lăcrămioare Naturii îi dă viață și sens și ceru-i bucuros. Floriile cu zâmbetul frumos și parfumat Și-s vesele crăiese, petale  colorate Se țin de mână sunt cochete, violete Dansează un vals de tango neuitat. Floriile prințese-a voioșiei, Se prind în horă joc și voie bună Joacă natura întregul cer, se țin de mână Și pajiștea învie în vis motiv de bucurie. Și de florii am strâns buchet frumos, Buchetul eu mi-l pun în glastră Și în grădina mea cu drag eu le miros Când le ador și le privesc în vaza noastră. Autor :Elena Buldum

Sunt un străin vol, ”A treia cale” 2013 Sunt un străin ce lumea lui își lasă, Tocmai de- acei ce nu își spun străini, Eu nu reneg renumele de -acasă, Mă plec și plâng în rugăciuni. Sunt un străin străin înstrăinat de glie, De strămoșescul meu meleag, Căci am plecat, mi-e dor de-o fâșie, De pe pământul nostru drag.  Sunt un străin înstrăinat de neam, Mulți ne-am corcit și ne-am amestecat, Și sângele prin vene ce îl mai am Mulți l-am spurcat, l-am diluat. Sunt un străin înstrăinat de țară, Dar e doar amăgire, iluzie amară Speranța că va fi mult mai bine,,  E viața grea în lume la ușile străine Și dacă plângi departe, străin înstrăinat, Plângi pentru țară și toate câte ai lăsat Și-ți plângi părinții dragi, duci dorul de copii, Ești trist și-acasă nici nu știi când ai să vii...   Sunt un străin înstrăinat de țară De acei ce nu îmi sunt străini (Cu toții am plecat pe-afară) Pentru covrigi în coada unor câini- Sunt un străin înstrăinat de ace

Întodeauna... Elena Buldum Măicuța mea cu mâinile moi, Erai cu mâini muncite, pline de nevoi Munceai din zori pentru ai tăi fii, ”Cu noapte-n cap” nu te sfii...  Măicuța mea, îți sărut- mâna,  Rămâi mămica mea întotdeauna,  Dacă îmi ceri s-o schimb cumva.  S-o-mprumut destinul nu ar vrea.  Măicuța mea au trecut anii,  Cu drag și dor îmi amintesc,  Mă dezmierdai, sunt fata mamii  Cu nostalgie mă privesc!.  Măicuța mea ți-aduc recunoștință...  Mă plec umil ești mama mea  Că m-ai născut și -a mea voință,  A împlinit azi voia ta.                                                          

Ti-am cunoscut privirea

Viață curgătoare Între timp și pământ, Se scurge viața în vânt Valuri de răuri ce doina își plânge E coarda viorii ce vibrează în sânge. Cu fața-i limpede ca roua curată Șoptește șuvoiul de apa și iar, înc-o dată E  marea se mișcă cu plete spumoase, Un ocean de valuri sirene albastre. Privesc zarea și mi se scurg lacrimi Îmi gonesc amintiri și îmi fug patimi Dacă, aș ști să înot ca  un pește sub apă Cu brațe cu tot altă viață să-nceapă.                                                                                  

Epigrame și esențe În sticluțe sunt păstrate Sunt poete ,poeteze Venid doar cu ipoteze Sunt esențe parfumate, În dulap bine păstrate Altele sunt adunate, Ca metalul oxidate. În sticluțe bine puse, Etichete cam dispuse, Altele se pun cochete, Dar ne strâng precum corsete. Autor:Elena Buldum

privesc în grădina sufletului acum amintitri îmi dau năvală le ascult cu glasul inimii lumina minții sclipește o fericire inundă tâmplele albe aș lăsa să intre tinerețea prin venele verzui viața mie dăruită intr-un pocal de aur safire ,rubine, niște ursitoare ce îmi prezic îți prezic viitorul. Autor:ElenaB                                          

Un gând... Dacă n-ar exista cer și pământ, ar preface razele de soare-n vânt Dacă n-ar exista cer și pământ, norii s-ar preface fără-un cuvânt Dacă aș urca pe un nor să zbor, și mi-ar tăia respirația, suflul ușor O senzație de moment, mă face să gândesc e un sentiment, îl respir adânc, îl expir profund Încerc să descoper existența, mă chinui , merg cu pasul apăsat pe norul plângând Mă strecor cu privirea să văd pământul, Satele se văd ca niște suflete neiertate, dar împlinite doar cu gândul Aș zâmbi dar nu pot,norul îmi ține zborul, Nu mă lasă ,aș vrea să glumesc, îmi pedepsește umorul De nu ar fi dorul de viață , nu aș face față Viața e un diamant neșlefuit, E visul fiecărui Om,poate neîmplinit E dorința oricui pe-acest pământ Să atingă un nor să-l urmărească în gând!                                                            

Nu întâlnii... Ce avui și ce perdui, Nicioda't nu întâlnii, Și când norii se făcură Viața-n valuri, se perdură Adunai și clipe mii,                                                                       Adunai numai furii Adunai și fericire, Adunai și amăgire. Și-mi făcui eu o cunună, Din flori de iris ce adună Toate-n univers pe lună Clipa să-mi fie mai bună Adunai și praf de stele, Să-ntâlnesc dragostea-n ele Culese-i și nori pe cer, Viața-i toată un mister. Și de vrui scăpa de ele, Se prefăcură toate-n stele, Se-mpărțiră-n sute mii, Cerule îmi ești făclii. Autor :Elena Buldum

Și bate... Tic-tic bate îmi înduioșează inima, E -un sentiment ce mă animă Îmi este școală mea  de vis, Cu pline  emoții de nedescris. Inima bate, o învăț să iubească, În colțul ei să mă primească Suflă iubire îmi șoptește subtil, Uneori face bine, alteori e inutil. Și-așteaptă un paznic cu felinarul în mână Chiar de-ar dori să se stingă-n lumină Zvăcnește și bate ,în  suflet, divină Cu șoaptele-i dulci ,la mine, să vină!? Să-i permit să  rostească cuvinte mai dulci, O inima, oare, câte poți, să mai duci, Îți promit și ai dreptul la viață ,zâmbind Te cuprind cu ființă-mi, am rămas întrebând.                  

Mi -aș dori să dansez cu primăvara în gând, în suflet ,în cuvânt. Mi-aș dori să dansez cu fericirea și bucuria zilei de mâine, Mi-aș dori să dansez cu respectul cu prețuirea a ceea ce facem în fiecare zi. Mi-aș dori să dansez cu vorba bună ,cu bunul simț și cu inima deschisă în fiecare moment al zilei. Mi-aș dori să dansez cu oamenii care spun adevărul și te privesc în ochi cu iubire și prețuire. Mi-aș dori să dansez cu oamenii care iubesc natura ,frumusețea lucrurilor așa cum sunt ele create de Bunul Dumnezeu. Mi-aș dori să dansez cu oameni care trudesc zi de zi si luptă pentru a avea un trai mai bun. Mi-aș dori să dansez cu oameni care dăruiesc multă dragoste,și prin dragostea lor îi fac fericiți si pe ceilalți din jurul lor. Mi-aș dori să dansez cu inima deschisă cu oameni care iubesc ceea ce ești tu si frumusețea sufletului tău. Nu mi-aș dori să dansez cu oameni mincinoși,care se cred superiori prin simplu fapt ca ei au dreptate în tot. Mi-aș dori, să nu dan

În căușul palmei mele Elena Buldum În căușul palmei mele, Eu sunt vis de mătase și suspin Aripi sunt zbor, păsări, stele Toate-s viață dăruire și alin. În căușul palmei mele, Eu sunt gând si sentiment Sunt căldură,sunt talent Eu sunt lacrimă ,moment. În căușul palmei mele, Eu sunt Soarele tu Luna Două corpuri mari cerești, Eu îți dăruiesc inima Tu mă atingi și mă dorești. În căușul palmei mele, Eu sunt viață tu ești dor Te hrănesc cu praf de stele, Eu te atrag până am să mor Tu ești vis nemuritor. În căușul palmei mele, Ești tăcere ,univers Eu suspin cu doruri grele, Ești copacul vieții mele Frunzele să nu-ți pălești. În căușul palmei mele, Tu ești inima și vănt Eu sunt zbor de răndunele, Îmi fac cuib în al tău gând. În căușul palmei mele, Ești copac cu frunze multe Eu sunt floare între ele , Muști din fructele-mi tăcute. În căușul palmei mele, Eu sunt viață univers Vrei să fii destin în ele , Cu iubire te primesc.

  O frumusețe Elena B Câtă inocență și câte culori,                                                  Zboară-lin un fluture pe flori,                                                          Aripile-i sunt de purpurină, E timid dar nu sunt eu de vină! El preferă marea, nu știu oare-i mut?! Eu îl iubesc, este iubire fără infinit, Îl urmăresc în zare , Parcă aș vrea să fiu o floare,                                                           Parcă aș vrea să-i fiu pămînt, Parcă aș vrea să-i dau eu viață Parcă aș vrea să îl alint, Și alintul să îi treacă, Să-l măngâi și să-l ascult să îi cânt Si pe aripi îl sărut E frumos , un crai  și îl alint Vreau să-l țin în palmă fuge-n infinit E o inimioară Ochii mi-a vrăjit Pot să-i spun, e gingășie! Îl privesc mirată-n gănd , Doamne câtă bucurie Îmi aduci tu pe pămînt!

Și nu mă uiți... Elena Buldum Cauți a mea privire,e un șirag de iubire, Măngăierea clipelor tale îmi sunt,aripi de amintire Privirea mea caută privirea ta în comori Inima mea si a ta a ajuns în culori de flori Tresalt si respir raze roz de lumina, Te ating pe pietu-ți ai o inimă Ce bate ,se-aprinde,se-ncinge Și simte iubiria-mi ,te arde! Pe chipu-ți-apare lumină Te iubesc mă iubești,suntem de vină! Suntem cuprinși de un val e o poveste, Parfumul buzelor dulci mă-nebunește Și cerul-îi apa si viață în stele Și tu îmi devii șiragul buzelor mele, Tresalți și mă încănți,mă străngi,chiar mă săruți! Mă adori,îmi șoptești,că mă iubești ,și nu mă uiți.                                                          

Am aripi... Elena Buldum Am aripi de stele în nori, Am cerul albastru se joacă vioi Cerul-mi zămbește ,sunt cete de flori Am aripi de înger pe flori, Florile cresc se ajută înfloresc Mi-adună cunună de vise, și raze de soare pe nori, Am aripi de flori pe pămînt, Pămîntul mustește de roade,sunt arbori, au crengi,au cuvănt îmi sunt legămînt, Am aripi de viață zămbind, Zămbirea-i pecete pe buze, e dansul frumoaselor muze, Am aripi de soartă si gănd, Găndirea-i visare la cer si pămînt, E soare ,e lună ,e astru ,e cer E frumusețe de cer, sunt cercei de mister.

Și nu mă pot duce... Elena Buldum Stau la răscruce de drumuri, Drumuri în ceaţă, și fumuri Îmi fac o cruce, Ca să pot atinge, norii pe cer, e zăpadă și ninge, Cad fulgii micuți, sunt grăbiţi, Jucăuşi sau cuminţi, cete de nori înfloriti, martori în timp și pămînt, vânt ce bate lent, ”cu propiul curent” sunt carte ,cuvânt, Ochii clipesc, când trece un gând, E sărbătoare, și petrec, Îmi fac rochită mov de petale, În păr mi-am luat pălărie, Împletită cu flori, cu dibăcie, Am zâmbet pe chip e veselie, Îmi fac o cruce , Și ies la răscruce, E sărbătoare, nu mă pot duce.                       

Din dor... Dorule te-am aşteptat să vii în ceasuri târzii,                         Așa-i mi-ai promis, și-a fost ultima oară Dar aşteptarea s-a transformat în vise mii, Te-ai dus cu inimă amară. În ceasul morţii reci, să vezi pe-a ta maicuță Cuvintele- ngânate, pe patul rece, tu spuneai, Când norii negri, te-au dus, și te-au răpit drăguţă, Că ochii ti-erau reci, suflet de înger tu aveai.  Dorule te-am aşteptat și până azi ,să vii! Și-ale tale şoapte dulci ,așa cum ne-ai promis Dar durerea în suflet a venit și vestea ne-a cuprins, Amare lacrimi pe obraz ,că ochii tăi s-au stins. Dorule din dor și drag tu te-ai născut, Erai înalt,frumos, o floare cu petale în vânt, Dar cerul te-a luat nu te-a văzut, Te-ai prefăcut în stele ,a rămas doar al tău cuvânt. La lumina noastră de opaiț în acel chiler, Când te jucai ca mâțele cu motoceii, Săltai în sus de bucurie, erai ca mielușeii Copilăria îţi era totul ,dar n-a rămas la fel. Dorule din dor trăiesc,ca să te întorci o

Jur că... Juri ,jurămînte Urăşti, sunt gânduri deşarte,în minte Realitatea în-zare ,îţi vine cuminte Cuvinte, deşarte, cuvinte Atunci vine-o zi, Mănînci ți-e foame si urci Atunci, te ridici Realizezi, te complici, Idei îţi răsar,sunt copaci tăcuţi, Nevoia îţi scoate ,și-i scoate pe mulţi Eşti și cer si pămînt, Lucești îţi iei avînt, Atunci realizezi ,nu eşti cuvînt, Floare de tei mirosi,pieri ,mă iei, Locuri uitate,zbori cu flori cu toate ,și ei , Oriunde de duci,te complici și mă duci, Ieri îţi era zi ,dar nu ştii unde urci, Numai iubirea te face, nu te încurci Astăzi e zi ,mâine e noapte , Ai grija de tine suferi în şoapte.

  În zare... Elena Buldum                                                                                      E raza de soare, e cer și culoare Văd munţii în zare... Îi pătrund cu privirea, îi simt, îi sărut pe creștet Mirosul, parfumul, surâsul Mă cheamă, mă strigă, Să mă joc de-a ploaia începe plânsul, Mă bucur, de-o floare de colţ, Eu stau în colţ, Mă adun, mă rog... joc printre rânduri, Stau,meditez, agăţ,vise și gânduri, Văd munţii, îi zăresc, doar îi privesc, Văd un Iisus, ochii-mi strălucesc, Când, mă ridic la cer, mă închin, E Iisus îţi dă viaţă, e moarte, destin, Privesc, văd frumuseţe, plâng... sunt un copil.

Pe fața inimii mele Pe fața inimii mele Strălucesc două mici stele Una-i albă cu lumină Cea albastră-i fără vină. Pe fața inimii mele Tu, și eu, noi amândoi, Strălucește raza-ntre ele Cerul este pentru noi. Pe fața inimii mele Am cules și spini și flori Spinii nu sunt floricele E destinul scris în nori. Pe fața inimii mele , Tu și eu un vis în noi Ești Luceafar ești și stele, Două inimi bat-n doi. Autor :Elena Buldum

Reculeg... Elena Buldum Frunze moarte ,frunze vii, Frunze uscate,frunze târzii Copacii se clatină , fremătă ,șuieră, Adună ciudă ,ură ,matrăgună, Începe să tune, Norii s-adună și din nou tună, Cad boabe de lacrimi, Cu patimi, Si tună, Pămîntul adună, Culege furtună, Trec patimi și lacrimi, Se duc toate ,văntoase în locuri, Apar spice de grâne în smocuri, Și brusc apare lumina, E raza de soare divină, Incolțește sămânţa, Si albina culege dulceața, Si jocul jucăușelor muşcate, Muşcate de venin,de soartă pătate, E mană în jurul lor, Nu e planeta lor, Vin corbii și muşcă, Lanul întreg, Eu îl culeg, La fată mă leg, N-am cum să aleg, Este destin, E ca o floare de mălin, Mă leg si mă re culeg, Este destin eu mă alin, Este un chin Cu gust de pelin!

Destinul Elena Buldum Dragii mei priviţi la mine, Ascultaţi și nu uitaţi Ca sunt mulţi români în lume, Cu destinu-ne -mpacați. Mulți în suflet au și dor, De scumpa țară și de popor. Doamne zici ca suntem un popor, de iudă! Am fost popor si neam de lupta, Nu neam de hoţi si trădători Eram viteji cu oaste multă, Și-am luptat de-atatea ori. Unii făcură-ti neamul de ruşine Dar mulţi din noi muncesc din greu Sa trimită acasă o bucata de pîine. Ne ştie numai Dumnezeu!

Aripi fără vină Azi mi-am făcut o poză, Am avut un vis de muză Eram steaua-n Cer, în proză Cu aripi, eram o gază. Și mă pregăteam divină, Să îmi coafez și părul Când pe aripi fără vină, Alergam eram albină. Când cu chipul luminos             Bâzâiam prin flori, pe jos Aveam rochia de post             Și zburam mereu cu rost  Cu folos mi-erau și zile  Mierea adunam în mile  Când puterile mă lasă  Să nu-mi curgă mierea-n plasă.  Elena Buldum

Ești Picasso... Elena Buldum Nu ştiu ce muză ai avut, De pictezi așa frumos o poezie Eşti oare Picasso, așa, oare să fie? Din flori albastre îi sufli viață mult Iubirea ta-i mereu ca în povesti Când îţi doreşti cu inima, o zană? O, tu, Romeo vrei să cucerești... Iubirea, vrea să-i împleteşti din flori cunună? Stai la fereastra ei cu dor Și-i cânți cu of o serenadă! Ascult și eu arcușul cum vibrează, or Ești pictor, un izvor, ea e-o cascadă? Ar vrea ca să te poată atinge Cu dezmierdări și soapte de-ar putea! Și ochii tăi albaștri de-ar seduce Un cântec din vioară, i-ai cânta? Să te-ntorci nu știu câta oară Din vis ce-i ca o pânză de visare Să faci ca inima să bată, nu să doară Și să culegi iubirea din cântec și uitare.

O clipă, aș vrea! Elena Buldum Aș vrea să fiu copil zburdalnic de fată Prin suflet și prin stele, să mai deschid o poartă Un vis șă am în vis plin de speranță Să prindă viață -n muguri dis-de- dimineață Timpul se măsoară, se învârte ca  o roată Să poți a mai întoarce ce a fost ca altădată rămăi cu o speranță.. Aș vrea să fiu, parfumul florilor de mai Și buzele să-mi fie roşii, strălucitoare ,picături de soare Desculț cerșesc prea mult, parcă as fi în rai Că-n viaţa lucrurile sunt făcute, ori dai ori numai ai Aș vrea să fiu copac , cu crengi si fructe multe Si rădăcinile-n pămînt , să-mi fie bine înfipte Si pomul să fie plin , de fructe și de flori mărunte Dar cer prea mult , că cerul câteodată minte Aș vrea să fiu și steaua de pe cer , Un astru cald ce străluceste, Și nici n-am timp și trece ,trece, și lucrurile frumoase pier Aș vrea să schimb totul într-o clipă, Dar clipa parcă se transformă în clepsidră , Și timpul repede se scurge, sunt ca un îng

Nu cred... Te vezi bătrîn și obosit, Din ce motiv de supărare Ajuns-ai slab și părăsit, Și fără nicio alinare? Te vezi bătrîn și indispus, La sânu-ți se urcă tristeţea Măcar de ai fi fost dispus Așa că-ți vine bâtrânețea Te vezi bătrân și inutil, Ajuns-ai- și-n voia sorţii Chiar dacă-i frig și e april, De dai de ceasul morţii... Te vezi bătrân și mai absent, Așa gândești, că o să fie? În viaţa orice accident, Nu poartă pălărie.