Viață curgătoare

Între timp și pământ,
Se scurge viața în vânt
Valuri de răuri ce doina își plânge
E coarda viorii ce vibrează în sânge.

Cu fața-i limpede ca roua curată
Șoptește șuvoiul de apa și iar, înc-o dată
E  marea se mișcă cu plete spumoase,
Un ocean de valuri sirene albastre.

Privesc zarea și mi se scurg lacrimi
Îmi gonesc amintiri și îmi fug patimi
Dacă, aș ști să înot ca  un pește sub apă
Cu brațe cu tot altă viață să-nceapă.


                                                                                 

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează