O frumusețe
Elena B

Câtă inocență și câte culori,                                                 

Zboară-lin un fluture pe flori,                                                         
Aripile-i sunt de purpurină,
E timid dar nu sunt eu de vină!
El preferă marea, nu știu oare-i mut?!
Eu îl iubesc, este iubire fără infinit,
Îl urmăresc în zare ,
Parcă aș vrea să fiu o floare,                                                          
Parcă aș vrea să-i fiu pămînt,
Parcă aș vrea să-i dau eu viață
Parcă aș vrea să îl alint,
Și alintul să îi treacă,
Să-l măngâi și să-l ascult
să îi cânt
Si pe aripi îl sărut
E frumos ,
un crai  și îl alint
Vreau să-l țin în palmă
fuge-n infinit
E o inimioară
Ochii mi-a vrăjit
Pot să-i spun,
e gingășie!
Îl privesc mirată-n gănd ,
Doamne câtă bucurie
Îmi aduci tu pe pămînt!






Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează