Sunt un străin
Sunt un străin
vol, ”A treia cale” 2013
Sunt un străin ce lumea lui își lasă,
Tocmai de- acei ce nu își spun străini,
Eu nu reneg renumele de -acasă,
Mă plec și plâng în rugăciuni.
Sunt un străin străin înstrăinat de glie,
De strămoșescul meu meleag,
Căci am plecat, mi-e dor de-o fâșie,
De pe pământul nostru drag.
Sunt un străin înstrăinat de neam,
Mulți ne-am corcit și ne-am amestecat,
Și sângele prin vene ce îl mai am
Mulți l-am spurcat, l-am diluat.
Sunt un străin înstrăinat de țară,
Dar e doar amăgire, iluzie amară
Speranța că va fi mult mai bine,,
E viața grea în lume la ușile străine
Și dacă plângi departe, străin înstrăinat,
Plângi pentru țară și toate câte ai lăsat
Și-ți plângi părinții dragi, duci dorul de copii,
Ești trist și-acasă nici nu știi când ai să vii...
Sunt un străin înstrăinat de țară
De acei ce nu îmi sunt străini
(Cu toții am plecat pe-afară)
Pentru covrigi în coada unor câini-
Sunt un străin înstrăinat de acei
Care nu-mi sunt străini
Și mi-am lăsat datini, obicei
Moștenite din bătrâni.
Sunt un străin înstrăinat de casă,
De casa părintească de străbuni,
De pâinea ce-o tăiam pe masă
De mămăliga noastră din străbuni.
Sunt un străin înstrăinat de glie,
De tot ce-i strămoșesc meleag
De-un petec de pământ și de-o fâșie,
Din tot pământul nostru drag.
Sunt un străin înstrăinat de neam,
De neamul românesc și strămoșesc
Și sângele prin vene curge,-l am
Așa , e neschimbat și-l moștenesc.
Și sunt străin înstrăinat de țară,
L a țara mea gândesc, fac rugăciune
Mă rog, pentr-o bucată și de pâine
La toți românii să o ducă și mai bine.
Și dacă plâng de țară ca străin înstrăinat,
Nu crede nimeni în urmă toate câte am lăsat,
Plângând, părinți , frați și copii,
Cu toții au rămas, în ochi, au lacrimi vii
Sunt străin înstrăinat de țară și de al meu pământ
De-acei ce nu îmi sunt străini în rugăciune
Durerea -n piept zvâcnește, mă arde, mă frâmânt,
Durerea mea e neagră, amestecată cu tăciune-