Și bate...

Tic-tic bate îmi înduioșează inima,
E -un sentiment ce mă animă
Îmi este școală mea  de vis,
Cu pline  emoții de nedescris.

Inima bate, o învăț să iubească,
În colțul ei să mă primească
Suflă iubire îmi șoptește subtil,
Uneori face bine, alteori e inutil.

Și-așteaptă un paznic cu felinarul în mână
Chiar de-ar dori să se stingă-n lumină
Zvăcnește și bate ,în  suflet, divină
Cu șoaptele-i dulci ,la mine, să vină!?

Să-i permit să  rostească cuvinte mai dulci,
O inima, oare, câte poți, să mai duci,
Îți promit și ai dreptul la viață ,zâmbind
Te cuprind cu ființă-mi, am rămas întrebând.

                 


Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează