Reculeg...
Elena Buldum

Frunze moarte ,frunze vii,

Frunze uscate,frunze târzii
Copacii se clatină ,
fremătă ,șuieră,
Adună ciudă ,ură ,matrăgună,
Începe să tune,
Norii s-adună și din nou tună,
Cad boabe de lacrimi,
Cu patimi,
Si tună,
Pămîntul adună,
Culege furtună,
Trec patimi și lacrimi,
Se duc toate ,văntoase în locuri,
Apar spice de grâne în smocuri,
Și brusc apare lumina,
E raza de soare divină,
Incolțește sămânţa,
Si albina culege dulceața,
Si jocul jucăușelor muşcate,
Muşcate de venin,de soartă pătate,
E mană în jurul lor,
Nu e planeta lor,
Vin corbii și muşcă,
Lanul întreg,
Eu îl culeg,
La fată mă leg,
N-am cum să aleg,
Este destin,
E ca o floare de mălin,
Mă leg si mă re culeg,
Este destin eu mă alin,
Este un chin
Cu gust de pelin!



Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează