VISE TÂRZII

Tot ce este românesc Pe pământul ăsta mare, Ce mi-i dat ca să trăiesc Nu-mi pot explica, că doare!. Tot ce este românesc Mă coboară și mă -nalță Intre lucrul nefiresc Și cuvântul spus pe față!. Tot ce este românesc Şi îmi fierbe azi în vene- Sângele ce-l moștenesc De pe plaiuri moldovene!... Elena Buldum Copyright

M-am întrebat: din unica poveste C-un trist final și fără de-nceput?, În viața asta, va mai fi și este... Că niciodată eu n-am priceput!. Doar timpul le va așeza pe toate, Pe mine și pe tine, pe amândoi, Și vom culege împăcarea poate, Ce va aprinde felinarul între noi. Să lumineze tandrele săruturi Ce coborau -ncet pe coapsa mea În nopțile când noi -n așternuturi Simțeam acel prezent ce gust avea. Elena Buldum Copyright

Tu, mă neglijezi, iubite... Îmi hrănești cu dor visarea, Aceea ținere de minte, Ți -a spălat-o însăși marea. Tu, mă ocolești, iubite... În uitarea ce mă pierzi Cu-aceea ținere de minte, Ocolindu-mi ochii verzi. În taina nopților sihastre Am crezut că -s steaua ta Dar -'n inimile nostre; Nu este deloc așa! ... Elena Buldum Copyright 2017

Vom fi un fum-n capăt de perdea Ascunsă după ușa ta și-a mea De vrei, sau poate nu ai vrea, Te privesc ca pe un cer noros Cu tunete de sus și până jos, Și, uneori un vânt –vijelios, Să te adune suflete frumos, Deodată, am vrut mâna să-ți întind La pieptul tău ca broșa să mă prind Să mă lipesc cu trupul viu și colorat; De-un fluture ce zboară parfumat! Ca să nu simt cât sunt de-ntrăinat. În veci dintre măslini n-ai mai pleca Să vezi cum-nfloresc-n urma ta Dacă tu, cu mâna m-ai planta Mereu aș-nflori-n grădina ta Dintr-un covor din flori și catifea Să-ți țeși din capătul meu de perdea Și, azi și mâine, ori câte ori ai vrea Cămașa de iubire bine ți-ar sta. Elena Buldum Copyright

Mereu doar nudul și -l arată Stă mai tot timpul dezbrăcată Și -arată bustul, ce-i mai place Să întărească mai mult ace. O ață mult mai colorată Dintr-o fustiță decorată Mereu doar nudul și-l arată... Stă mai tot timpul dezbrăcată. Și pentru ghemuri e un chin Tot deșirând al lor destin Pe o fustiță cam purtată Ce-i place numai dezbrăcată!. Elena Buldum Copyright

Un gol-n mine mare a rămas E însuși o prăpastie adâncă Pe portativul vieții -n contras Am sufletul mai tare ca o stâncă!. Am împietrit cu inima-n privire Sunt umbra umbrei mele pe pământ Mă caută continuu o trăire Cu briza mării pe pământ tot cânt. Același drum parcurs cu îndrăzneală Un du-te vino, către mine sunt... Să umplu viața asta însăși goală; Cu una care are -un păr cărunt. Cu cerul și pământul fac un legământ Ca noi și eu să fim aceleași flori Ce crește-n ochii mei suflarea unui vânt ; Cu timpul ne deposedează de culori. Înseamnă că nu vorbim aceeași limbă A poseda cuvântul ne- 'nțeles. A mă jura pe viața ce mă schimbă În lumea asta nu am de ales. Copyright Elena Buldum

Poezia este un do”, re”, mi”, major pe portativul inimii-eb Poezia este o invadare de emoții și o eliberare de trăiri- eb am câteva zerouri în bancă, caut cifrele să le înmulțesc -eb câteodată, mă agăț cu dinții de viață, să nu-mi scape - eb țin mult la viață, dar și la moarte, fără amândouă nu pot să trăiesc - eb scriu de pe telefon că mi s-a terminat cerneala din calculator dacă trăiesc până la infinit, viața va fi un calvar -eb ne naștem goi și murim goi  degeaba trăim -eb nu mai pot să rezist să trăiesc, când îmi vine să mor- eb culeg fructele dragostei și le strâng la piept- eb  din pasiune împletesc fiecare vers, ca să -mi țină de cald la bătrânețe -eb sunt flori ce cresc unde se simt iubite-eb

În goana noastră spre un " neștiut " Din tot ce facem și ce n-am văzut, Noi ne grăbim spre- acel necunoscut Ce cântă veșnic tot ce am pierdut. In goana noastră spre deșertăciune Iluzii, rătăciri, ce-aduce goliciune Din tot ce -nseamnă mai puțin normal Gustăm prostia și orgoliul infernal. Distinșii mei, nu vreau să vă scutesc; Eu știu că -s mulți aceea ce gândesc Să spun că lumea -n care noi trăim E iadul pe pământ ce-l învârtim. Elena Buldum Copyright

o sarma s-a umflat  în frunza de vie  își arată mușchii ................ aburii în bucătărie  joacă țonțoroiu '  pe capac ............. acțiune vie în bucătărie  împăturesc sarmale în foi de viță -copyright Elena Buldum 

Ceea ce scriu cu pixul, nu poate fi șters cu g(ura).eb existența mea  atârnă de o barcă Iubirea îl unge pe suflet, sufletul își dă viața pentru ea - eb

Inima îi scrie versuri, Creierul înclină -un sens, Peste marea de- nțelesuri Nasc cuvinte din nor dens. Într -un colț de rugăciune Sare și piper -putrez Condimentez cu tăciune Fiecare gând sortez... Cuvântul trăiește -n mine Eu trăiesc prin prisma lui Orice a face când îi vine... Ii dau sensul versului. Elena Buldum Copyright 2017