Am de ales

Un gol-n mine mare a rămas
E însuși o prăpastie adâncă
Pe portativul vieții -n contras
Am sufletul mai tare ca o stâncă!.

Am împietrit cu inima-n privire
Sunt umbra umbrei mele pe pământ
Mă caută continuu o trăire
Cu briza mării pe pământ tot cânt.

Același drum parcurs cu îndrăzneală
Un du-te vino, către mine sunt...
Să umplu viața asta însăși goală;
Cu una care are -un păr cărunt.

Cu cerul și pământul fac un legământ
Ca noi și eu să fim aceleași flori
Ce crește-n ochii mei suflarea unui vânt ;
Cu timpul ne deposedează de culori.

Înseamnă că nu vorbim aceeași limbă
A poseda cuvântul ne- 'nțeles.
A mă jura pe viața ce mă schimbă
În lumea asta nu am de ales.

Copyright
Elena Buldum