În grădina ta



Vom fi un fum-n capăt de perdea
Ascunsă după ușa ta și-a mea
De vrei, sau poate nu ai vrea,
Te privesc ca pe un cer noros
Cu tunete de sus și până jos,
Și, uneori un vânt –vijelios,
Să te adune suflete frumos,
Deodată, am vrut mâna să-ți întind
La pieptul tău ca broșa să mă prind
Să mă lipesc cu trupul viu și colorat;
De-un fluture ce zboară parfumat!
Ca să nu simt cât sunt de-ntrăinat.
În veci dintre măslini n-ai mai pleca
Să vezi cum-nfloresc-n urma ta
Dacă tu, cu mâna m-ai planta
Mereu aș-nflori-n grădina ta
Dintr-un covor din flori și catifea
Să-ți țeși din capătul meu de perdea
Și, azi și mâine, ori câte ori ai vrea
Cămașa de iubire bine ți-ar sta.

Elena Buldum
Copyright

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează