Auto prezentare Elena Buldum Mottoul meu "Fără Dumnezeu nu există scop,valoare sau sens în lume" Nu este atât de simplu să vorbesc despre mine.Mă numesc Elena Buldum,odată cu mine pe 29 octombrie 1984 s-a născut o stea pe cer,este sufletul meu.Strălucește și va străluci până când inima mea va înceta să mai bată.M-am născut la sat într-o familie frumoasă ,mama de o frumuseţe izbitoare ,un caracter nobil cu bun simt ,înţeleaptă ,sinceră ,iubitoare de artă, de muzica, mi-a fost mereu alături la bine si la rău ,astăzi țin să-i mulțumesc pentru ceea ce sunt Eu .Și tatălui meu în mare parte, care de la el am mostenit blândeţea ,bunătatea ,mila ,bunul simț. Prima parte a vietii mele ,adică cea mai frumoasa ,copilaria ,am petrecut-o la sat ,jucănd jocuri si zburdând ca un pui de iedut,joaca dea șotronul ,rațele si vânătorii și multe alte jocuri, nu mi-au fost străine.Nostalgia mă cuprinde când îmi aduc aminte de acesti ani dragi ,a fost printre lucrurile cel
Postări
Tu ce crezi oare? Amară-i viaţa printre străini, Dacă vrei să plângi, să te închini Doar umbra e a ta ,și singur te alini, Tot drumul vieții este plin de spini. Singurătatea ce cuprinde și-nfășoară Dorul de cei dragi stă ca pe sfoară Tâșnește ca un vulcan ce clocotește , Scuipă păcură și totul nimicește. Si zâmbetul pe fată de-l mai ții, De-ai vrea că să te bucuri, nici nu ştii Că fiecare zi e o nouă provocare , Că pierzi totul chiar și timpul, și te doare. Că laşi în urma ta datini ,obicei, Și numai poţi să ei, doar tot ce vrei Încerci ca sufletul să-și fie tare, E tot ce-ți mai rămîne,Tu ce crezi oare?
Mii de regrete Trec anii, trec și zile Și timpul e departe, Sunt amintiri ce parcurg mile De ale bunicii vorbe dulci și şoapte... Doar când mă mai certa cu drag Cu dulcele-i dojene Să-mi pun eu hanoracul alb, De bună împletit cu sânziene... N-am uitat când ne cocea pâinea La cuptorul nostru cel din tindă... Cu mâna ta muncită Si toată inima ce-aveai nepoților să-ajungă. Eu de la tine am învățat, Să împletesc colaci și pită Și obiceul tău eu l-am luat, Să fac o cruce mică. În zorii dimineaţii te trezeai, Ca laptele să nu se prindă Si toate mâțele ce-aveai, Mustăţi de lapte să își lingă. Bunica mea iubită și frumoasă, Cu vorba ca o mângîiere, Cu vorba lină si duioasă, Erai ca florile cu miere. Și azi îmi curg margaritare, Regrete, amintiri sunt sute, mii... Și clipele cum trec, nu vreau a ei uitare, Bunică precum a mea nu ştii. Dacă timpul aș putea să-l dau eu înapoi, Să pot întoarce roata, să fim doar noi Ca s-o mai țin în braţe, Suflet de g
Un amor Un amor de veritat es aquell que et fa riure i t'estima peró l'amor es quan el teu cor s'enamora d'un altre,per això l'amor existeix peró que faries sense amor? No ho se, peró sempre hi ha una vegada per tot, Peró jo perdó ,el meu amor per tú es de veritat , t'estimo tan!!!(escrit de Bianca Buldum 11 anys) O dragoste O dragoste adevărată, este aceea ce te face să râzi și te iubeşte, dar dragostea este când inima ta se îndrăgostește de celălalt, doar așa dragostea există ce s-ar face fără dragoste? Nu ştiu, dar mereu exista o dată pentru tot, Dar deja iert, dragostea mea pentru tine este adevărată si te iubesc atât de mult! de Bianca Buldum
Rândunica din vol ”Cu Patria în Suflet” Elena Buldum Când eram copil la mama, Si-aşteptam să plece iarna Sub streaşina casei noastre Un grup de rândunici sihastre Obosite ,rătăcite,se certau Ele grăbite,cum să facă Cum sa dreagă Viaţa ca să și-o petreacă Sub acoperisul nostru,drag O rândunica inimoasă Face-un cuib rotund de lut Ce mai,pregatește-un aşternut Plis ,plas ,plis si treaba-i,iată Ouăle rotunde-s gata Rândunica inimoasa le cloceşte ea voioasă Stăteam si mă-întrebăm , neicuta? Are roşu sub bărbita Coada -i ca o furculiţă Pietul alb ca de mireasă Spate negru de mătase Iar puii ce-o sa iasă Tot la fel sa fie oare! Sunt din fire curioasă Iau scărița de la tata Ca să ajung la ei să-i văd Si ce să vezi! Doi puiuți golași ,săracii Fără pene ,fără puf Și-mi imaginam ,sărmanii Oare cine i-o fi pus! Vine vara ,trece toamna Primăvara se întoarce Anotimpul se-ncălzește Rândunica se întoarce Și începe iarăşi noul aşternut Dar în pragul casei noast
N-am uitat Și crezi că am uitat vreodată Răul care l-ai făcut Mi-ai smuls din pieptul meu de fată, Toată speranța ,ce s-a dus. Și crezi că am uitat vreodată Când am plecat pe drumul vieţii Si mi-ai furat tu tot ,era o dată Mi-ai luat cu forţa ,toţi anii tineretii. Și crezi că am uitat vreodată Când nevoia mă făcea să plâng Viaţa este ca o roată Și nici numai puteam sa râd . Și crezi că am uitat vreodată Când îmi doream povețe bune Și toate sfaturile îți erau păgîne Erau urăt și numai goliciune. Și poate crezi că am uitat Că viaţa-mii ca un coşmar Și numai banul te-a interesat Nu bunul Dumnezeu sau har. ElenaB
Fata mamii Am o fată ca o zână, Zâmbetul îi ca o floare Si privirea-i ca un soare, Am plecat din țara mea , Numai pentru fata mea, Si m-am dus departe-n lume, Si am ajuns în țări străine, Ca s-o ducă ea mai bine, Când s-a născut fata mea, Zâna i-a ursit ceva, I-a ursit o viată grea Prin străini înstrăinată , Viața-i toată ca o roata, Asta-i viaţa fata mea. Îi explicam eu cândva Am ajuns în țări străine , Ca s-o ducă ea mai bine, Câteodată mă gândesc , Anii trec si-mbâtrînesc, Oare ajung să văd vreodată, Fata mare realizată, Astăzi împlineşte anii, Mândră sunt eu azi ca mami, Ca un brad ea a crescut , Crengile i s-au lungit Ani frumoşi a început , Înger ,înger ,îngerut , Ea se roagă în pătuţ, Dă-i putere doamne mamei, Ca să nu ne treacă anii, Să rămânem cum am fost, Mami ,eu,totul cu rost . ElenaB
Fericirea asta...
Fericirea asta-n lume Toți o caută pe nume Și pe mama și pe tata Lângă ei îți găsești, soarta Mama este și averea Și cu tata mângâierea Tot necazul ei, ți-l iau. Suferinţa și durerea Totul din inima îți dau Și-ți aduce mângâierea. Lin duc dorul de copil Eu, cu sufletul umil Fără tată pe pămînt Am ajuns orfan-n timp. Ajutor cu vorbe bune Nu mai are cine a spune Și-mi cresc aripi de speranță Că nu pot răzbate-n viaţă De am tot, am și un nume Îmi fac singur un renume Stai cu mâna și -ntinsă Și cu-o lacrimă prelinsă. Între două vieți sunt prinsă. Cine are mamă, tată Lîngă el să îl aline Mângâieri să-i dea speranță Este fericit pe lume. Sufletul să nu-i suspine. Toate trec pe acest pămînt Trec și bune, trec si rele Părinţii sunt mângâiere La copil dulce și miere. Unde-i tata, să mă vadă C-am ajuns mare-n lume, M-a crescut să-mi dea un nume N-are cine să mă-ndrume Fără tată, fără mamă Sunt orfană, biată fată! Aștept, Doamne altă soartă.