Rândunica din vol ”Cu Patria în Suflet”
Elena Buldum
Când eram copil la mama,
Si-aşteptam să plece iarna
Sub streaşina casei noastre
Un grup de rândunici sihastre
Obosite ,rătăcite,se certau
Ele grăbite,cum să facă
Cum sa dreagă
Viaţa ca să și-o petreacă
Sub acoperisul nostru,drag
O rândunica inimoasă
Face-un cuib rotund de lut
Ce mai,pregatește-un aşternut
Plis ,plas ,plis si treaba-i,iată
Ouăle rotunde-s gata
Rândunica inimoasa le cloceşte ea voioasă
Stăteam si mă-întrebăm , neicuta?
Are roşu sub bărbita
Coada -i ca o furculiţă
Pietul alb ca de mireasă
Spate negru de mătase
Iar puii ce-o sa iasă
Tot la fel sa fie oare!
Sunt din fire curioasă
Iau scărița de la tata
Ca să ajung la ei să-i văd
Si ce să vezi!
Doi puiuți golași ,săracii
Fără pene ,fără puf
Și-mi imaginam ,sărmanii
Oare cine i-o fi pus!
Vine vara ,trece toamna
Primăvara se întoarce
Anotimpul se-ncălzește
Rândunica se întoarce
Și începe iarăşi noul aşternut
Dar în pragul casei noastre
A rămas numai visarea
Care-i diferenta oare?
Eu nicicând nu m-am întors.