Tu ce crezi oare?
Amară-i viaţa printre străini,
Dacă vrei să plângi, să te închini
Doar umbra e a ta ,și singur te alini,
Tot drumul vieții este plin de spini.
Singurătatea ce cuprinde și-nfășoară
Dorul de cei dragi stă ca pe sfoară
Tâșnește ca un vulcan ce clocotește ,
Scuipă păcură și totul nimicește.
Si zâmbetul pe fată de-l mai ții,
De-ai vrea că să te bucuri, nici nu ştii
Că fiecare zi e o nouă provocare ,
Că pierzi totul chiar și timpul, și te doare.
Că laşi în urma ta datini ,obicei,
Și numai poţi să ei, doar tot ce vrei
Încerci ca sufletul să-și fie tare,
E tot ce-ți mai rămîne,Tu ce crezi oare?
Amară-i viaţa printre străini,
Dacă vrei să plângi, să te închini
Doar umbra e a ta ,și singur te alini,
Tot drumul vieții este plin de spini.
Singurătatea ce cuprinde și-nfășoară
Dorul de cei dragi stă ca pe sfoară
Tâșnește ca un vulcan ce clocotește ,
Scuipă păcură și totul nimicește.
Si zâmbetul pe fată de-l mai ții,
De-ai vrea că să te bucuri, nici nu ştii
Că fiecare zi e o nouă provocare ,
Că pierzi totul chiar și timpul, și te doare.
Că laşi în urma ta datini ,obicei,
Și numai poţi să ei, doar tot ce vrei
Încerci ca sufletul să-și fie tare,
E tot ce-ți mai rămîne,Tu ce crezi oare?