Trec anii, trec și zile
Și timpul e departe,
Sunt amintiri ce parcurg mile
De ale bunicii vorbe dulci și şoapte...
Doar când mă mai certa cu drag
Cu dulcele-i dojene
Să-mi pun eu hanoracul alb,
De bună împletit cu sânziene...
N-am uitat când ne cocea pâinea
La cuptorul nostru cel din tindă...
Cu mâna ta muncită
Si toată inima ce-aveai nepoților să-ajungă.
Eu de la tine am învățat,
Să împletesc colaci și pită
Și obiceul tău eu l-am luat,
Să fac o cruce mică.
În zorii dimineaţii te trezeai,
Ca laptele să nu se prindă
Si toate mâțele ce-aveai,
Mustăţi de lapte să își lingă.
Bunica mea iubită și frumoasă,
Cu vorba ca o mângîiere,
Cu vorba lină si duioasă,
Erai ca florile cu miere.
Și azi îmi curg margaritare,
Regrete, amintiri sunt sute, mii...
Și clipele cum trec, nu vreau a ei uitare,
Bunică precum a mea nu ştii.
Dacă timpul aș putea să-l dau eu înapoi,
Să pot întoarce roata, să fim doar noi
Ca s-o mai țin în braţe,
Suflet de ghiocel , plin de speranțe
În barca vieţii mele,
Cu multe doruri de suspin și stele,
Oriunde ai să fii ,bunica mea să ştii
Și timpul ca să-l pot întoarce,
Măcar o dată să mai vii...!
Elena B VOL CU PATRIA ÎN SUFLET 2013