VISE TÂRZII

Când prin inimă le trece vol Cuvinte pe aripi de iubire ...Și speranțele-mi sunt frunze Le alung pe-un nor în vânt Le visez în vis pe toate În altarul meu le plâng. Mi-e durerea sfâșietoare; Tânguiește pe răcoare- Sârguința mi-e ardoare Trece clipa și mă doare- Te-am ținut în brațe-o clipă, Și pe pleoape,..a-fost un gând- Vătămată-s pe-o aripă, Ce tristețe și-n cuvânt! Din speranțe și durere Deznădejdea-mi dă putere Dumnezeu și-a noastră vrere E voință și ce-mi cere? În a temniței cu gratii, Să-ating a ta inimă, Sub zabrele ce au cratii, Timpul cine le-mbină. Interzisă stă iubirea-mi, Îi pui lacăte pe cord Urcă frejul de fasole-ți, Printe picături se sorb. Câtă viață mai petrece Acest gând și ea o rază, Tot prin inimă le trece O iubire ce visează!

Pergament... Elena B11.33 De ce-ai plecat, Și n-ai mai stat, Să te decizi Tu vrei s-alegi Si tu culegi Doar tu optezi Și când suspini Ai șters Din minte-un legământ De ce-ai plecat Te-ai aplecat ai înclinat N-ai ascultat și n-ai plecat cu ochii triști și -întristați îndurerați tânguitori și dezolanți Și n-ai plecat N-ai ascultat Ești fără glas Și voce n-ai fără grai În nopți târzii cu pași înceți sau lenți să nu rămâi învingi treci alegi să fii poți trăi sau să nu fii De ce-ai plecat n-ai vrut să știi dar recunoști și nu cunoști înțelegi recunoști dar vei avea când vei găsi Și n-ai plecat n-am uitat te-am iubit adevărat am plecat te-am lăsat și n-am uitat.

Cât pământ... Elena Buldum Și câtă frunză...câtă iarbă Limba mea, mie mi-e dragă, În cuvinte dragi grăiește Limba mea-i pe românește Cântă doina mi-o jelește. Cât pământ, și câtă țară Limba mea ca o comoară; Din bătrâni e adunată E izvor, apă curată În cuvinte mi-e scăldată. Câtă viață am în mine Limba-i patria din noi Este-o țară în nevoi... Picurând lacrimi și ploi. Limba mea, e-o sărbătoare, E și flori la cingătoare Și la horă joc cu foc E tradiție și loc. Câtă țară, câtă glie Și cât sânge de s-ar curge Pe-o bucată de moșie Lacrima pe obraz de scurge.

Risipește-mi... Elena Buldum 12.59 Când adie vântul și ramul se usucă, O lacrimă pe-obraz se scurge și se zvântă, În ofilite crengi tristețea-mi-o frământ; Mi-e inima înfrântă îmi plânge în cuvânt! De dor, când timpul îmi las-o cicatrice; Ce o scobesc în palme, în zilele de ieri, E inimă rănită îmi lasă semn și-o cruce; Cu pași mărunți în viață înaintăm,  stingheri! Să ne iubim în repetate rânduri, Să mă alinti în toamne infernale Să nu mă risipești prin gânduri, În șoapte risipește-mi și îndoeli banale!

Să nu mai pleci.... Elena B14.29 Ești tu devină dragoste! Mi-ai dat un deget și nici măcar nu-ai întrebat De ce-am intrat ,cum am intrat! Cu cheia răsucită-n ușă Ești o floare, ești o brandușă Sau ești mai pregătită Dorești, să fii iubită! La ușă ai batut  cioc,cioc Ai întrebat, ți-ai făcut loc! Te-ai cuibărit în sân la mine Te-am mângâiat cu doruri line Îmbrățișarea a fost tandră E inocentă, copilandră Ești tu devină dragoste,când vii! Că nu întrebi și inima intri fără să știi Chiar dacă gândurile-s reci Și nu asculți și nu înțelegi De ce te duci ,rămâi,aș vrea să-ajungi Cu funii să mă legi ,să mă strângi Și să te leg strânsă-n zadar Să nu te treci , când pier și când ochii-s reci , Să numai pleci.!

Fire împletite Buldum Elena Viata zâmbește-n colțuri de buze și soarele-i surăde în câteva frunze  spală ochii triști, de negură închiși cu razele de soare din luminiș boabele de rouă scaldă fața nouă înfiorează sprâncene și lacrima-n gene fir cu fir împletit în două fără picături de ploaie picură o rază bălaie cu privirea către cer pot să cer nu pot dorințe doar rămân mister parfumate de liliac de flori uitate găndurile le adun în ram de flori miros un alun. 13.05  

Cad frunze... ElenaBuldum 11.23 Frunze palide-aplecate Sunt lăsate și uitate În copac încovoiate ... Vântul suflă și le bate: Creangi și ramuri arămii, Patosul tu șă mi-l mențíi În culori vii, colorate De necaz sunt înfocate. Adie frunze-s presărate Un covor de flori uscate Adunate sfărâmate... Sunt atât de supărate.

Toamnă dulce Elena Buldum Toamnă dulce și târzie, Frunza-ți cade-a ruginit Ai un gust dulce de vie Ce pe mine m-a vrăjit! Toamnă dulce și târzie, Roadele-ți culeg în vie, Struguri dulci sau amărui Albi și copți, multe gutui.         Toamna-culeg- acrișoare, Vinu-i fiert, pun cuișoare, Prune bune la magiun Gemu'-n borcane-l pun. Toamna-i dulce prin livezi... Eu culeg și mere verzi Roșii, galbene, pătate, Să le gust, le vreau pe toate. Toamnă dulce și amară, Cu vin bun, pelin de țară, La răcoare am pus și șuncă...  Numa bune pentru muncă Toamna-i rea și mohorâtă; Bate vântul, frunza pică- Vremea-i rea posomorâtă; Parcă, aș bea o țuică mică.

Dragă toamnă... Elena Buldum20.39 Dragă toamnă, nu te duce, Vinu-i bun, din teasc se scurge Bob cu bob, e strecurat Și mustește-i picurat. Dragă toamnă, nu te duce Vinu-i bun licoare dulce Strecurat din bob se-aduce... Mustul în mustăți ajunge! Dragă toamnă, nu te duce Din butoi vinul se-aduce Cepul bun vinul nu scurge Licoarea-i bună și curge. Dragă toamnă, nu te duce Când pe buze mierea-i dulce Am mustăți din vin n-am scuze Când dorințele-s confuze. Dragă toamnă, nu te duce Mustul bun din bob se scurge Vara e oțet  și-ajunge În salată și e dulce!

Iubire încolțesc... Elena Buldum 13.50 vol ” A treia cale ” 2013 , Editura Națiunea Iubirea mea, un ram de flori... Parfum de lăcrămioare,fină, Niște șuvițe-în culori, Un curcubeu de raze,lină-i. Iubirea mea parfum de flori, Aroma tandră de mlădițe, În primăvara de cu zori Ce îndulcește zorile-n codițe. Iubirea mea, esențe de petale, Scăldate-n razele de soare, Răsare soarele, răsare Un mugure de floare! Iubirea mea, refracții de culori, Aromă de petale parfumate, Pe aripi  cresc și pe plante-n Iubire îți încolțesc mușcate-n Fereastra, mușcatelor mușcate...!

ElenaB 7.10 Azi plouă trist,afara-s nori de fum, E mohorâtă vremea-i rece Și stau închisă,mă abat sunt pasăre în turn Te-aștept iubitul meu, și mă petrece. Azi plouă -n geană-s picături, Curg lacrimi pe obrazul rece Când te strecoara-n noapte să mă furi? Iubite,nu aștepta că timpul nostru trece. Afară plouă cu picături pe-obraz, Tristețile sunt ochiuri pline Și lacrimi multe cad sunt de necaz Iubite,în brațe nu te pot ține. Azi plouă ploaia-i seacă Usucă inima în mine E în deșert și fără apă Se ofilește sufletu-mi în tine. Afara ploua norii-s de răpciune, E apă curgătoare  de izvor În gând am pus altar de rugăciune Iubite, fă-ți din rugăciune altarul meu un dor.

Noapte bună Elena B6.46 drepturile sunt rezervate doar autorului vol Cuvinte pe aripi de iubire” Noapte bună, păsărele... Ce tristețile-mi alungă, Eu cu niște rândunele Zburăm peste tot-n luncă. Noapte bună, păsărele, Voi stați cu grijile mele, Cu necazurile ce-ncă Stau ca ierbile pe stâncă Noapte bună, păsărele Când la case se adună, Cuibul lor de rămurele E clădit cu voie bună. Noapte bună, păsărele, Trilul lor sub clar de Lună, Cântecu-i cu doruri grele Pe-nserat, nu-i voie bună. Noapte bună, păsărele Stați cu drag, la geamul meu. Îmi petreceți doruri grele Și oftez mereu, mereu...!

În privire... Elena Buldum12.50 Diminețile-s senine...dorul meu, cu dor fetesc, Vreau, să te revăd,  iubite, ești departe te-ndrăgesc! Sărutarea mi-o cuprinde, te iubesc, o fi lumesc? Dacă- ai ști iubite, totul e posibil și gândesc... In amiezile cu soare sunt albine, ce roiesc, Știi iubite, am aripioare, eu,  iubirea ți- o-ncălzesc? Când, privirea-ți luminoasă arde inima arzând-o; Sufletul și zarea albastră, eu în palme cuprinzând-o. În toate nopțile senine din priviri te -mbrățișez Nici nu știi, iubite, steaua mea să-mi  luminezi Ești Astrul, zării strălucește pe o liniște deplină Nu știi, tu, iubite, cine, te iubește, Luna-i plină?

Tăcerile-s ascuțite... Elena Buldum14.17 A coborât lumina în cioburi luminoase, În zorii zilei raze ne țes lumini albastre, Cu dorul le-a pictat în inimile noastre O salcie la mal potecile-s umbroase. A coborât lumina în lumină-i luminoasă, Întoarce a ei privire e dulce și frumoasă, În ochii unei flori privește bucuroasă, Se scaldă în culori se-apleacă cuvioasă. A coborât tăcerea  în lumină vie, Vazduhul înfrunzește de voci și armonie Lumina Lunii îngână pe pământ culoare Cu razele-i divine îmbrățișează-o floare.

În cercuri lumina... Elena Buldum În șoapte s-a contopit și strălucește pe pământ Un curcubeu de culori albe și raze-violete-n vânt Refracțiile cochete , în dans joacă lumina Ademenită, vibrează-în ritm, îi tremură pupila. În șoapte lumina mângâie petala unei flori, E roșie aprinsă, în muguri, plină de senzații și culori, În zori de dimineață, prin porii pielei ea zici că transpiră, Lumina când se-atinge de floare ea tremură se miră; În șoapte cu ochi dulci,și îngerul cu iubire o privește Sub aripa ce-i albă mereu cu drag o ocrotește Bucăți de fericire prelinse-s pe-ntinse albastre zări, În mângâieri mai tandre cu raze calde o apără de nori.

Toamna vieții Elena Buldum 7.10 În firul toamnei frunze au crescut, Sunt legănate, galbene n-au vreme Iubirea ta-i ca ochiul nevăzut Iubește-mă că trece timpul, nu te teme! În părul toamnei frunze-s ofilite În suflete lin suflă toamna vieții Și cad uscate se sting ca visele pălite Când lacrimi curg în roua dimineții. În părul toamnei frunze au crescut, În muguri se îmbracă primăvara Iubire înmugurești ca la început Când încolțești te rog petrece vara!

Viață... ElenaBuldum  Viață, tu ești viața mea Nu te dau la nimenea, Coborâșuri, câte, vrei Urci în trenul vieții ei?  Viața mea te prețuiesc, În stație trenuri sosesc Numai Dumnezeu ne știe Gară ai trenul să vie...  Viața mea, ce mi-ai fost dată De la Dumnezeu lăsată, Sunt ca șoimul călător Stau în gară, aștept și mor?  Viața mea, din copilărie, Când zburdam prin vii... prin vie Jucam jocuri de copii Inocență-ai să revii!  Viața mea la tinerețe, Ești frumoasă, o frumusețe O îndulcesc îi dau binețe Are nu știu câte fețe?  Viață curgi ești apă vie, Frunza mea verde-i în vie M-ai amară ca pelinul... Gustul viei, când beau vinul!  Viață tu ești trecătoare, Ești o apă curgătoare Și izvoru-ți curge lin Sete am te sorb din plin.  Viață, tu Sfântă pe lume, Azi aici ai și un nume Ești o piatră nestemată Și te-nvârți ești ca o roată.  Viață, tu stai ca pe ace, Mă sufoci și nu-mi da-i pace De o vreme bună-ncoace Știi ce vrei și ești rapace.  Viață

Sorb lumina... Elena Buldum16.26 Am cuvinte dulci să-ți spun la ureche... În șoapte tăcute sunt a ta pereche? Să-aprind, o lumină să-ți fie de veghe Arde ca o lumânare la priveghe Aș vrea să-ți frământ buzele moi, Cu tandre atingeri și sărutări să le-nmoi În brațe te țin și sufletu-ți cuprind Îți sunt dragă ființă de mână de prind Aș vrea să te sărut tandru pe buze, Și ticăie inima la  poarta sufletului meu Nu vreau să întorc ore minute sau muze Și noaptea veghez să fim noi tot mereu. Și Luna-i plină dor când ne petrece Și doar  cu privirea te alin, o anim În cercuri lumină rotește și trece Și preț de-o clipa lumina sorbim.

O cruce... ElenaBuldum În piatră am sculptat, o cruce-i la răscruce, Cu dalta am tăiat, am rupt bucăți din cruce Pe frunte șuvoaie reci îmbălsămate-n mir Am capul plecat în rugăciune pe umărul cu bir. În piatră am sculptat, o cruce-i la răscruce, Cu ghiare am săpat în groapă a mă duce Pe frunte sudoarea-n picături se scurge Cu lacrimi am spălat udând crucea-n uluce. În piatră-i sculptată o cruce la răscruce, Am agățat durerea ce-i spini și n-o pot duce Și suferința-i chin adun lemn și din surcele Și-mi duc crucea pe umăr când rănile-s tot grele. O zi binecuvantată!

Pe aripi... Elena Buldum 21.31 Am visat, vise-nflorite... Cu aripi zboară în noapte Visele în vis ne sunt brodate... În ramuri de flori înaripate. Am visat, vise, în noapte... Flori de gânduri înflorate... Și în noapte-s aromate Când în vis ne sunt purtate. Am visat ,vise -aromate, În parfum de flori uscate În culori m-ai parfumate Sufletele-s minunate..

 Pribeag...  ElenaBuldum16.45 Pribeag să fii și să nu fii Din tată-n fiu, cu-ai tăi copii Dde-s rătăciți, că n-au un tată Feciorii mei, să aibă-o mamă! În țara mea destin și soartă Copii mei n-au niciodată” Ce fericire-i pe pământ... Să ai un dulce grai/ cuvânt Ce fericire-i pe pământ... Când țara ta e-un lucru Sfânt Ce bucurie-i pe pământ... Să ai o mamă, un legământ Legat în cer și-un jurământ Ce fericire-i pe pământ... E graiul dulce-l port și-n gând... De țara mea, e numai una?... Și eu pribeag, străin într-una? Mă cheamă Patria, strig, Mamă? Mă strigă, ea, cu dor, mă cheamă!...  

Nopți de azur  ElenaBuldum9.59 Atâta dorm:  nu pot și jur, Ca ochii tăi șireți să-i fur Din fire roșii colorați *Ca să te leg, să fim legați. De-atâta somn, eu nu mai văd În vise eu visez prăpăd; Mă trezesc și vag privesc Vise de groază mă urmăresc           Atâta somn; nu pot și jur, Ca ochii tăi frumoși să-i fur, Visez, în nopțile de-azur; Ca ne-ntâlnim și-ți dau bonjour!

În cuib de cuci Elena Buldum 22.52 Cucule în cuib de cuci Du-te noaptea să te culci Când de mândră dor îi duci Și-n nuc să dormi să nu fugi! Cucule în cuib de cuci Ziua-i cânți, cucă-i în nuci Toată viața vrei să-i cânți Cuca-i mândră, o încânți! Cucule în cuib de cuci Nucu-i verde plin de nuci Viața-i tristă, zbori sau fugi Cauți cuca și te duci. Cucule ai cuib în nuci Cuibu-ți faci cu câțiva cuci Că de dor de te usuci Cânți în nuc verde cu nuci. Cucule în cuib de cuci Cuca-i singură-ntre nuci Vântul suflă, când te duci Noaptea-n brațe să o culci? Cucule în cuib de cuci Dor îți e de mândra-n nuci O săruți și vrei s-o culci Între frunzele din nuci.

Clipă albastră ElenaBuldum 16.45 În tăcerea nopții albastră, Măngâieri și șoapte dulci Fagure-i iubirea noastră Și la pietul tău mă culci. Ochii nopții sunt de jar, Fruntea-i cu sudoare rece Cântă mierla în stejar Clipa vieții trece, trece... Doar un orologiu surd Ticăie și bate-ntruna L-aș tăcea să fie mut Iubesc clipa totdeauna. Și o clipă s-o cuprind, Nu mă satur s-o privesc Și la sănu-mi cald fiind Toată viața o iubesc. Albul cerului îmbrac Îngeri zboară printre nori, Doar lumina în cerdac O pătrund mii de culori. Pasărea în zbor doinește, E izvorul boare rece Glasul ei curat grăiește Setea ei în gând petrece. Pe retina ochilor Clipa are iz de dor O privesc și o ador E parfumul florilor. Și lumina e divină, Fericirea-i pân la stele Ingerul aripi înclină, În lumină clipa piere. Și dispare doar o clipă Când răsare Luna albă Gândul meu mi-l înfiripă Lângă o șteluță dalbă. Pe cărări doar liliecii; Stau la capătul potecii Și pe cărărui

Clipa fericită. Elena  Buldum8.31 un fragment de proză... În tăcerea nopții am ascultat sinele, l-am mângâiat șoptit la ureche în șoapte dulci.În ochii nopții, fruntea era încinsă și broboane mici de sudoare încingeau gândurile precum niște fărămițe albastre de stea.Gura era uscată și setea de viață făcea să beau din izvorul nesecat al găndurilor curate.Priveam în noapte clipa cu ochi de jar.Orologiul bătea necontenit și ciripitul unei păsări fugare trezea încet liniștea. Luam în brațe clipa fericită și o îmbrățișam cu sărutări. Ce trăire frumoasă! Ce dulce e! Ce frumoasă era! Nu i-aș fi dat drumul niciodată din brațele mele.Nu mă săturam s-o privesc, o cuprindeam cu mângâieri și sărutări și vedeam cum îi cresc aripioare mici si albe de catifea.Aripioarele erau niște norișori pufoși și în jurul lor multă plutea multă lumină divină.Îmi doream din inimă să nu pierd această clipă minunată, îmi doream să rămână pecete pe retina ochilor  calzi și să o privesc o veșnicie să nu mă satu

Un surâs... Elena Buldum10.14 Lacrima iubirii noastre, În văzduh și-n mări albastre Norii plâng sunt de catifea Un surăs iubirea ta. Lacrima iubirii noastre, Colț de rai în cer si astre Petale de trandafiri Aroma noii iubiri. Lacrima iubirii noastre, Valuri trec pe mări sihastre Briza marii mă îmbie Târmurile-mi sunt tărie.

Aripi frânte Elena Buldum  18.45 din vol "A treia Cale" 2013 Pasăre cu aripi frânte, Zboru-ți lung spre cer înfrânt e, Aripa îți e rănită, De dureri ești copleșită. Poate te-oi îndupleca Să rămâi, nu poți pleca Către mări de peste zări, Pe-ale cerului cărări, Drum de ape si văzduh Unde-ți dai ultimul duh. Pasăre cu aripi frânte, Zboru-ți lung spre cer înfrânt e, Aripa ți-e frântă, grea Și la fel inima mea. Ca o pasăre rănită Și de moarte fugărită Cu privirea rătăcită, La fel sunt si eu mâhnită. Pasăre, de vrei să zbori Și nu poți, poate-ai să mori Cum îmi moare-n suflet dorul, Nu muri și uită zborul...!

Agonie... Elena Buldum 8.30 Îmi șterg o lacrimă-n prag de seară. Îmi cade pe-obraz a nu știu câta oară Și fiori mă trec, în  zorii zilei dimineața Când eu iubesc în stropi de rouă-i viața. Îmi șterg o lacrimă-n prag de vară, De pe obraz e albastră-n calimară Mi-aștern doar perna somnului cei dulce Când stelele veghează în gene să o culce.   Îmi șterg ușor o lacrimă pe-obraz, Culeg și clipa-o strâng la piept și mi-e necaz... Când se usucă frunza și toamna-i ruginie Si mișcă timpul repede-i  târziu în dulce agonie.

Balanță... Elena Buldum21,38 Toamna, mă reculeg, tăcerea o mut În leagăn cu flori în zbucium tumult Când frunza adie cade și moare Diafane culori o petrec și o boare... Ce trece ușor și-un vânt o adie  Și liniștea-i plină e toamnă târzie  Se scaldă-n șuvoaie și lacrimi ne curg O leagănă-n doruri cu patimi în amurg Toamna așterne și frunze uscate, Se usucă și mor și toate sunt moarte? Adesea-n cădere se clatină lin Că trece și toamna vin veri cu suspin?

Se adună... Elena Buldum 22,52 Afara-i toamnă ruginie, vremea, iarăsi, îmi usucă... O îngălbenită frunză, nu știe,ce drum-apucă? Când tristețea o separă de un vânt el mi-o desparte... De o ramură ce-o ține, a suflat-o, n-are parte. Că afara-i toamnă lungă, frunza este cenușie Și se clatină și-o dungă, vântul un batic adie Unde soarele apune anotimpu-i de boemă... Și dă semne, să-nflorească florile de crizantemă. Este frig, afara-i toamnă, iarăși aștept,  e târziu Pe un vântecel ce-adie .... cerul meu ce-i plimburiu Știu, e vremea rea , urâtă, plouă  cu furtună-i nouă... Eu pășesc pe-o frunză moartă și mâhnirea v-o las vouă?

Freamăt lin... Elena Buldum 20.53 Nu știu iubite, ce clipe fericite mă face să te iubesc atât de mult, Zvâcneste tâmpla dreaptă, în jurul tău plutește un mister tumult Pitesc și norii-n cer și-i ghemuiesc la pietul meu, mi-i greu Aduni cununi de flori ți le daruiesc ești giuvaerul meu. E viața ce pulsează roșu, un ticăit și-un freamăt ne-ncetat, Doar moartea mai desparte un suflet atunci când ai plecat Nu știu iubite să culeg eu suferința în petalele de flori Și cum să le despart, de tine în zorii  zilei de cu zori. E timpul trecător și orologiul scurge viața-i un freamăt lin, Când drumu-i lung amețitor povara de pe umeri e crud destin In halta vieții noastre te-aștept cu flori în mână  Buchete-s în culori când strâng iubirea să-ți  rămână! .... 

Am dorit... Elena Buldum 13.10 Mi-am dorit s-agăț doar stele, din comete parfumate... Am dorit, eu, toate cele, dar, sunt visele uitate Mi-am dorit să prind Luceferi, raza lor să mă mângâie, Am dorit să fim doar teferi și lumina să-nvie; Mi-am dorit, să strâng iubire, un galop de cai, în cete, Am dorit, îi amăgire, viselor din vis cu fete Mi-am dorit, buchet de flori doar petale colorate Am dorit, e-un vis în zori, viselor din vis uitate Mi-am dorit, să strâng în brate, aurora ,că se poate... Am călcat prin viață-o moarte, am trăit în vis de toate Mi-am dorit, chiar să sărut, în zorii zilei dimineața Am dorit, dar au trecut anii-mi trece speranța...

Fărămițe albastre Elena Buldum Iubirea mea, te caut cu privirea-n pridvor, În clipa fericirii, întorc geana-mi cu dor Clipesc și clipa-o clipă ,eu, vin, să te revăd Tu ești, a mea ispită, când mă-ntorc, te văd. Iubirea mea-mpletită-n mărgele pe pământ, Te caut între stele, iubire ai vreun gând?... Aprind torțe-n suflet și vreau din Cer lumină Și sufletul se-aprinde,când viața mi-o-nsenină. Iubirea mea, te caut pe o micuță geană, Când pleoapa mi-o așez, pe-o inimă cu rană Palpebră și palpită, vibrează și râvnește Tânjește fermecată, măhnită, jinduiește. Iubirea mea te caut cu privirea, Înfățișarea ta mieroasă aici e amăgirea În ochii tăi privesc îmi ești marea albastră În valurile-n spumate, ești dulce, o turcoază! Iubirea mea te caut pe în ramuri pe pământ, Și ai înflorit în mine petale-s în cuvânt De ce iubire tu te-nvarți-n jurul meu Ești cercul pământesc nu obosesti, ți-e greu? Iubirea mea ești cerul, marea și pământul, În Univers pătrund  întorc si infi