Când
prin inimă le trece
vol Cuvinte pe aripi de iubire
...Și
speranțele-mi sunt frunze
Le
alung pe-un nor în vânt
Le
visez în vis pe toate
În
altarul meu le plâng.
Mi-e
durerea sfâșietoare;
Tânguiește
pe răcoare-
Sârguința
mi-e ardoare
Trece
clipa și mă doare-
Te-am
ținut în brațe-o clipă,
Și
pe pleoape,..a-fost un gând-
Vătămată-s
pe-o aripă,
Ce
tristețe și-n cuvânt!
Din
speranțe și durere
Deznădejdea-mi
dă putere
Dumnezeu
și-a noastră vrere
E
voință și ce-mi cere?
În
a temniței cu gratii,
Să-ating a ta inimă,
Sub zabrele ce au cratii,
Timpul cine le-mbină.
Interzisă stă iubirea-mi,
Îi pui lacăte pe cord
Urcă frejul de fasole-ți,
Printe picături se sorb.
Câtă
viață mai petrece
Acest gând și ea o rază,
Tot prin inimă le trece
O iubire ce visează!