Fărămițe albastre
Elena Buldum

Iubirea mea, te caut cu privirea-n pridvor,
În clipa fericirii, întorc geana-mi cu dor
Clipesc și clipa-o clipă ,eu, vin, să te revăd
Tu ești, a mea ispită, când mă-ntorc, te văd.

Iubirea mea-mpletită-n mărgele pe pământ,
Te caut între stele, iubire ai vreun gând?...
Aprind torțe-n suflet și vreau din Cer lumină
Și sufletul se-aprinde,când viața mi-o-nsenină.

Iubirea mea, te caut pe o micuță geană,
Când pleoapa mi-o așez, pe-o inimă cu rană
Palpebră și palpită, vibrează și râvnește
Tânjește fermecată, măhnită, jinduiește.

Iubirea mea te caut cu privirea,
Înfățișarea ta mieroasă aici e amăgirea
În ochii tăi privesc îmi ești marea albastră
În valurile-n spumate, ești dulce, o turcoază!

Iubirea mea te caut pe în ramuri pe pământ,
Și ai înflorit în mine petale-s în cuvânt
De ce iubire tu te-nvarți-n jurul meu
Ești cercul pământesc nu obosesti, ți-e greu?

Iubirea mea ești cerul, marea și pământul,
În Univers pătrund  întorc si infinitul
Si caut chiar pe Lună doar fărămițe albastre
Iubire-mi ești lumină, în inimile noastre?




Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează