Agonie...
Elena Buldum 8.30
Îmi cade pe-obraz a nu știu câta oară
Și fiori mă trec, în zorii zilei dimineața
Când eu iubesc în stropi de rouă-i viața.
Îmi șterg o lacrimă-n prag de vară,
De pe obraz e albastră-n calimară
Mi-aștern doar perna somnului cei dulce
Când stelele veghează în gene să o culce.
Îmi șterg ușor o lacrimă pe-obraz,
Culeg și clipa-o strâng la piept și mi-e necaz...
Când se usucă frunza și toamna-i ruginie
Si mișcă timpul repede-i târziu în dulce agonie.