Clipa fericită.
Elena  Buldum8.31
un fragment de proză...

În tăcerea nopții am ascultat sinele, l-am mângâiat șoptit la ureche în șoapte dulci.În ochii nopții, fruntea era încinsă și broboane mici de sudoare încingeau gândurile precum niște fărămițe albastre de stea.Gura era uscată și setea de viață făcea să beau din izvorul nesecat al găndurilor curate.Priveam în noapte clipa cu ochi de jar.Orologiul bătea necontenit și ciripitul unei păsări fugare trezea încet liniștea. Luam în brațe clipa fericită și o îmbrățișam cu sărutări.
Ce trăire frumoasă!
Ce dulce e!
Ce frumoasă era! Nu i-aș fi dat drumul niciodată din brațele mele.Nu mă săturam s-o privesc, o cuprindeam cu mângâieri și sărutări și vedeam cum îi cresc aripioare mici si albe de catifea.Aripioarele erau niște norișori pufoși și în jurul lor multă plutea multă lumină divină.Îmi doream din inimă să nu pierd această clipă minunată, îmi doream să rămână pecete pe retina ochilor  calzi și să o privesc o veșnicie să nu mă satur niciodată.
Atăta frumusețe în jur îmi lumina ființa și mă făcea să tremur, fiorii treceau ca niște raze de lumină și îmi inunda tot corpul.Aripile ingerului mă cuprindeau în brațe și Lumina din ele făcea clipa fericită până la stele.


Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează