Balanță...
Elena Buldum21,38

Toamna, mă reculeg, tăcerea o mut

În leagăn cu flori în zbucium tumult
Când frunza adie cade și moare
Diafane culori o petrec și o boare...

Ce trece ușor și-un vânt o adie 

Și liniștea-i plină e toamnă târzie 
Se scaldă-n șuvoaie și lacrimi ne curg
O leagănă-n doruri cu patimi în amurg

Toamna așterne și frunze uscate,

Se usucă și mor și toate sunt moarte?
Adesea-n cădere se clatină lin
Că trece și toamna vin veri cu suspin?

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează