Risipește-mi...
Elena Buldum 12.59

Când adie vântul și ramul se usucă,
O lacrimă pe-obraz se scurge și se zvântă,
În ofilite crengi tristețea-mi-o frământ;
Mi-e inima înfrântă îmi plânge în cuvânt!

De dor, când timpul îmi las-o cicatrice;
Ce o scobesc în palme, în zilele de ieri,
E inimă rănită îmi lasă semn și-o cruce;
Cu pași mărunți în viață înaintăm,  stingheri!

Să ne iubim în repetate rânduri,
Să mă alinti în toamne infernale
Să nu mă risipești prin gânduri,
În șoapte risipește-mi și îndoeli banale!