Cât pământ...
Elena Buldum
Și câtă frunză...câtă iarbă
Limba mea, mie mi-e dragă,
În cuvinte dragi grăiește
Limba mea-i pe românește
Cântă doina mi-o jelește.
Cât pământ, și câtă țară
Limba mea ca o comoară;
Din bătrâni e adunată
E izvor, apă curată
În cuvinte mi-e scăldată.
Câtă viață am în mine
Limba-i patria din noi
Este-o țară în nevoi...
Picurând lacrimi și ploi.
Limba mea, e-o sărbătoare,
E și flori la cingătoare
Și la horă joc cu foc
E tradiție și loc.
Câtă țară, câtă glie
Și cât sânge de s-ar curge
Pe-o bucată de moșie
Lacrima pe obraz de scurge.