Se adună...
Elena Buldum 22,52
Afara-i toamnă ruginie, vremea, iarăsi, îmi usucă...
O îngălbenită frunză, nu știe,ce drum-apucă?
Când tristețea o separă de un vânt el mi-o desparte...
De o ramură ce-o ține, a suflat-o, n-are parte.
Că afara-i toamnă lungă, frunza este cenușie
Și se clatină și-o dungă, vântul un batic adie
Unde soarele apune anotimpu-i de boemă...
Și dă semne, să-nflorească florile de crizantemă.
Este frig, afara-i toamnă, iarăși aștept, e târziu
Pe un vântecel ce-adie .... cerul meu ce-i plimburiu
Știu, e vremea rea , urâtă, plouă cu furtună-i nouă...
Eu pășesc pe-o frunză moartă și mâhnirea v-o las vouă?
Elena Buldum 22,52
Afara-i toamnă ruginie, vremea, iarăsi, îmi usucă...
O îngălbenită frunză, nu știe,ce drum-apucă?
Când tristețea o separă de un vânt el mi-o desparte...
De o ramură ce-o ține, a suflat-o, n-are parte.
Că afara-i toamnă lungă, frunza este cenușie
Și se clatină și-o dungă, vântul un batic adie
Unde soarele apune anotimpu-i de boemă...
Și dă semne, să-nflorească florile de crizantemă.
Este frig, afara-i toamnă, iarăși aștept, e târziu
Pe un vântecel ce-adie .... cerul meu ce-i plimburiu
Știu, e vremea rea , urâtă, plouă cu furtună-i nouă...
Eu pășesc pe-o frunză moartă și mâhnirea v-o las vouă?