Sufletu-l cuprind...
Elena Buldum

îngenunchiată în fața durerii genunchii îmi sunt amorțiți nemișcat îmi e trupul sufletu-l cuprind în brațe și îl strâng la piept cu capul aplecat spre Răsărit

aripile-mi îmi sunt albe strălucesc de purpurină în lumina întunericului care abia vede mâinile împreunate ale rugii îngerului de iubire.

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează