Prea rece...

Ai sângerat sărutul peste noapte...
C-am tremurat în zorii zilei noi
Ne-am săturat de vorbe goale, șoapte,
Și dragostea s-a transformat-n sloi;

Am picurat puțin din amintire
Ca să zidim un frumos-nceput,
Și s-a sfârșit cu- o dulce regăsire
Din care, noi, nimic, n-am priceput.

Mi-e dor de zilele senine,
De acele nopți sub stele dulci-
De acel sărut ce viața ține;
Și brațul tău, ca să mă culci.

Acum petrec o amintire
Cu înserări...din ce în ce...
Se-apropie de-a mea trăire
I-așa distantă, prea rece...

Elena Buldum
drepturi rezervate doar autorului