Pe planeta albastră

Pe trupul pătat de pete de sânge
L-aș fi spălat, dar lacrima-l plânge,
Că greșeala văzută, -n mijlocul frunții
Incrustează pământul și zarea și munții.

Incerci și se zbate, de totu-i -n van...
Și parcă ai vrea să -i cânți la pian,
Interpret ca să fii pe scena dreptății,
Cântăreț sau tenor, alegi calea vieții.

” Minciuna are picioarele scurte”
Se vede, pe față, la spate și frunte,
Au oamenii măști și fețe mai multe...
La urechi îmi pun căști, pe câteva cute.

Incep ca să moară, sfârșesc să trăiască
Acei muribunzi, pe planetă sfârșească...

Increderea -n beznă, s-o scot la lumină

Se schimbă la față, pe fețe  cu vină.

Elena Buldum
drepturi rezervate doar autorului