Ca semnul vântului

"Grăbește -te-ncet", este o vorbă mare,
Dar, cum să ocolești pe greaua -ncercare,
Ce-ți e trecut -n frunte-i scris -n cartea vieții
Nu-i poți schimba prezentul și anii tinereții.

Să-i risipești -n zare, iubescul de-a trăi
Albastru la culoare, nicicând, nu șovoi,
Puțin nehotărârea, s-o guști, de te-o opri
Tu, mergi pe-a ta cărare și -n urmă nu privi.

Că omul poate ar fi bogat -n Sinea lui
La fel de schimbător, ca semnul vântului
Și tot așa sărac, mai bine, " e cu duhul"
Să nu dai socoteală când îți vine năduful.

Elena Buldum
drepturi rezervate doar autorului