Timpul
Timpul stă în fața mea cu barbă și părul cărunt. Se uită mirat la mine, face ochii cât cepele, nu mă recunoaște că eu sunt tot timpul cu părul negru și cu ochii mari cât zilele în care el privește pe cine îmbătrînește. EBB.
LA FEREASTRĂ
La fereastra mea de om Văd cum este nins un pom, Fulgii sunt ca florile Au venit ninsorile. Când natura să-renvie Să ne-aducă o bucurie -Hopa, iarna furioasă A mai făcut-ncă o farsă!. A scos frigul din joben Legănat pe un refren, Câteva arii compuse La răceală predispuse. Dusă, iarna nu se lasă Când troznește focu'-n casă, Și-aici este ideea Sare iute ca scânteia!. Lângă o lumină albastră Zorii stau ca să mijească Picură lângă fereastră Pusă parcă să jelească!. Drepturi rezervate autoruluiⓂ