Cu veri timpurii...
Elena Buldum
În rochiță albă de voal să îmbrac...
Toamna vieții mele, aș vrea s-o prefac;
In veri timpurii...să fim amândoi...
Tu cu mine, un suflet, ies iluzii din noi.
Mă petrec tristeți, miroase a salcâm...
Unde Doamne alergi calci pe caldarâm;
Când ne-am întâlnit cu ochii pe-un drum...
Ne-am regăsit prin ceață și fum;
Sub cerul cu aștri ce-mi luminează cărarea...
În sufletul meu când vine-nserarea...
Aș vrea, să pășim în vârfuri pe mare
Să vin eu la tine întoarsă din zare...

20, iulie 2014

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează