Planeta albastră
Elena Buldum
Nehotărârea își plimbă pașii...
roși fără pic de certitudine
Unde crește lumina acolo crește și încrederea
Ochii senini sunt albaștri
Uneori capătă nuanțe și culori diferite
Nisipul ars al deșertului este mișcător
Câtă sete de cunoaștere
Este precum cocoașa unei cămile Dromader
Îndiferent de secetă o duci în spate
Furtuna adeseori cuprinde suprafața pământului
Și Jules Verne a putut face
”Ocolul Pământului în 80 de zile”
În cuvinte mute îndoiala se refugiază și zâgârâie norii
Pentru unii este o formă de a trăi
Ca și cum ar avea frica în sân
Cuprinși de sovăieli
Destramă vise în atelierul creațiilor lui Dumnezeu
Câtă hotărâre în noi putem avea când resturile memoriei
ne joacă feste
În trupuri o putem spiona și feri de noi înșine
Putem lua decizia înțeleaptă a celui cumpătat
fără nici un dubiu
ziua cu înțelepciune
noaptea întunecă minți
o ține închisă ermetic într-un cavou
A respira înseamnă a trăi.
Și a decide singur sub ce formă alegi
să supraviețuiești pe planeta albastră.
roși fără pic de certitudine
Unde crește lumina acolo crește și încrederea
Ochii senini sunt albaștri
Uneori capătă nuanțe și culori diferite
Nisipul ars al deșertului este mișcător
Câtă sete de cunoaștere
Este precum cocoașa unei cămile Dromader
Îndiferent de secetă o duci în spate
Furtuna adeseori cuprinde suprafața pământului
Și Jules Verne a putut face
”Ocolul Pământului în 80 de zile”
În cuvinte mute îndoiala se refugiază și zâgârâie norii
Pentru unii este o formă de a trăi
Ca și cum ar avea frica în sân
Cuprinși de sovăieli
Destramă vise în atelierul creațiilor lui Dumnezeu
Câtă hotărâre în noi putem avea când resturile memoriei
ne joacă feste
În trupuri o putem spiona și feri de noi înșine
Putem lua decizia înțeleaptă a celui cumpătat
fără nici un dubiu
ziua cu înțelepciune
noaptea întunecă minți
o ține închisă ermetic într-un cavou
A respira înseamnă a trăi.
Și a decide singur sub ce formă alegi
să supraviețuiești pe planeta albastră.