Din chinul durerii...
Elena Buldum
Și munții și zarea între noi
legături...
Eterne poteci înnegrite pe guri,
(Curcubeul ca fierea amar e pe
limbă)
Când crucea pe umeri cu tine se
plimbă.
Învinși de dureri îmi stingi răsuflarea...
Însetati cu iluzii
întinse ca zarea,
Lumini din lumină din cer s-au născut
O clipă divină din
tine a crescut.
Ai vrea să te vaiți
între cer și pământ
Ecoul îl stingi cu-o
rafală de vânt,
Sub clarul de lună
când vocea suspină
Se- roagă la cer de lumina divină.
Mă chemi să o gust
din chinul durerii,
Te sorb și mă satur
prin porii de piele
Din șoapte cusute cu
restul tăcerii,
Mă-nchin la lumina
tăcută din stele.