Să mă dezleg...
Elena Buldum
Am
lacrimi sprijinte pe pleoapele-s privite,
Tristețea
mă apasă, când genele-s vrăjite:
Eu
știu că tu exiști și șoaptele-s proptite
De
alta ce-o dezmierzi cu vorbe dulci, topite;
Ușor, îmi trece timpul și orele se scurg:
Nu
știu dacă rezist, de-acum până-n amurg
Strecor
și clipa-n sită, vin anotimpuri noi,
Nu
vreau să-mbrățișăm
iluzii amândoi.
Am
trupul mi-e firav, nu pot să mai aștept
Și
inima-mi tresaltă, zâcnește lent în piept
Țâșnește
o durere se zbate în strânsoare
Iubirea-mi pentru tine, palpită obositoare!
Aș
vrea să mă dezleg de-amărăciuni și clipe
Și
să le leg în vise cu voce să nu țipe:
Nu
vreau să risipesc iubirea-ți ce nu-mi lasă...
Decât
o amintire, în timp, ce-i tristă și m-apasă!