Caut prin refrene...
Elena Buldum
Îți cer prea mult, să-mi spui? că-mi dai foarte puțin...
Când sorb-ncet din elixirul minunat al vieții!
Dar, din potir mi-astâmpăr setea și patima o-nchin
Am înecat-o-n pelin de amar prin zorii dimineții!
Și-mi dai atâta de puțin, că mă abțin;
Să- tot aștept, iubire, să-mi-țină-o veșnicie clipa...
Să vină să atingă iubirea...în ramuri de măslin...
Uns cu mir și zborul mi-a frânt-n două aripa?
Îți cer puțin, câte un pic; și-mi ei apoi...
Ce știu? Când în culori pictezi, cu lacrimi de iubire...
Pe cerul ce iubirea a-nfrunzit și a-ncolțit în noi,
Din toamne reci și anotimpuri triste fără fericire.
Îți iau puțin, și-mi ceri, să-ți dau mai mult...
Iubirea-i cernută din ninsori ce se preling-n gene
Aștern în psalmi și-n cântece de dor ascult,
Și doar o recunosc când o tot caut prin refrene!
Elena Buldum
Îți cer prea mult, să-mi spui? că-mi dai foarte puțin...
Când sorb-ncet din elixirul minunat al vieții!
Dar, din potir mi-astâmpăr setea și patima o-nchin
Am înecat-o-n pelin de amar prin zorii dimineții!
Și-mi dai atâta de puțin, că mă abțin;
Să- tot aștept, iubire, să-mi-țină-o veșnicie clipa...
Să vină să atingă iubirea...în ramuri de măslin...
Uns cu mir și zborul mi-a frânt-n două aripa?
Îți cer puțin, câte un pic; și-mi ei apoi...
Ce știu? Când în culori pictezi, cu lacrimi de iubire...
Pe cerul ce iubirea a-nfrunzit și a-ncolțit în noi,
Din toamne reci și anotimpuri triste fără fericire.
Îți iau puțin, și-mi ceri, să-ți dau mai mult...
Iubirea-i cernută din ninsori ce se preling-n gene
Aștern în psalmi și-n cântece de dor ascult,
Și doar o recunosc când o tot caut prin refrene!