În dimineți aprinse...
Elena Buldum

Mă nimicești, iubite cu vorbe, sfiala mi-o ucizi;
În patimi ce-s carnale, prin pori mi le deschizi....
Și scurgi prin vene... cutremur, o vulcanică simțire
O-adulmec cu fiorii-n trup se zbate-neștire.

În nopți senine, albe, te simt cu o privire...
Și buza tu-mi sărută, tânjești a mea iubire!

Țâșnesc din mine raze, mă mistui de durere
Mi-absorbi-n spasme clipa și stingi a mea plăcere.

Să mă dezmierzi iubite în primăveri încinse
Alungă-mi -ndoiala, pe coapse atinge-mă ușor
Să sorbi cu pasiune, în dimineți aprinse...
Vibrează-n noi dorința, mă muști și mă-nfior!

Mă hăituiești, ești fiară, sunt prada ta-n dureri,
Îmi devorezi iubirea, mă adulmeci în plăceri;
Când colții mi-i înfingi pe grumaz îi simt și zbier;
Ucide-mi sărutarea de pe buze și nu lăsa să pier!

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează