Aș iubi toamna

Aș iubi toamna, ce-mi strivește gânduri, iubesc e bine, nu o iubesc și tot mai vine.
Aș iubi toamna, care tot împrăștie semințe de flori din zâmbetul meu în cele patru zări.
Aș iubi toamna, dar umbrește lumina, iar lumina este Dumnezeu și după aia tu și eu!
Aș iubi toamna, că fierbe nostalgia ca un must și sărutul dimineții devine acru.
Aș iubi toamna, ca pe o pasăre în zbor, dacă universul din mine n- ar plânge de atâta neputință. 
Aș iubi toamna, că iarna mă usucă de viață, și -mi ia și ultima speranță.
Aș iubi toamna
Copyright @2016
Elena Buldum

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează