Ca vuietul în zori

Să vezi iubite, murmurul tăcerii mele
Și ochii mei atât de veseli și foarte vioi,
Să mângâi fierbințeala unei triste stele,
Sper, ca tăcerea mea să te aducă înapoi.
Să te sorb iubite, cu buzele cele fierbinți,
Închide- ți ochii! Simți fiorul degetelor mele?
Vreau să renasc în suflet caldele dorinți...
Ca să cuprinzi și fierbințeala tristei stele.
Vreau să te-ating iubite, în visul care astăzi
Ne-a destrămat, ca vuietul în zori,
S-a-ntunecat iubirea -n ochii tăi cei fragezi-
La poarta întâlnirii între nori....
Ca vuietul în zori
Copyright @2016
Elena Buldum

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează