VISE TÂRZII

Cu boțul inimii senin
Pe unde plec, de unde...
Vin tramvaie și călători
Se aud pași, trecători.

Purta haine ponosite
Murdare și murdărite
Un flămând cerșea mâncare
Intr-o Românie mare.

Mă treceau stări și o stare
C-am simițit durerea-i mare
Azi, te zbați să fii bun-om
Pe stradă mergi, ca un domn.

Mâine, cred că mă credeți,
Îți vine tot să regreți,
Aceea inimă duioasă
Și pe vara călduroasă.

Să revin, la cerșetor
Nimeni, nu-i nemuritor,
Și mai cred că este bine
Să trăiești, nu pentru tine.

I-am -ntins acelui om
Mâna, să mă creadă domn
C-acel cu pălărie?
Eu, sunt cel cu omenie.

Ce vă spun, să știți aici
Nu vreau faimă, să -mi ridici,
Și vă jur pe tot al meu;
E greu să n-ai Dumnezeu!

Și -am scos din portofel,
Că plângea inima-n el
Niște bani acelui om,
Făcut de alții neom.

Întâmplare reală cu un cerșetor în Piața Universității din București