Icoanele mute

Icoanele mute ne plâng în biserici
Cu lacrimi tăcute și ochii himerici,
Un preot oricât încearcă s-arate,
Lumina-i divină, prea mică, nu poate...
Din umbre de oameni tăvălite pe jos
De unii neoameni, nu demni, mai prejos,
Ce-ncearcă să sfâșie, oricând, pe oricine
Uitând de obârșie și de tradiții creștine.
Icoanele mute ne plâng în biserici,
Cu flaute multe rămași câțiva clerici,
Ce-mpart rugăciuni la câțiva vii
Luați de perciuni că fac scârnăvii.
Din umbre de oameni tăvălite pe jos,
Călcați de neoameni în picioare pios,
În biserici...stau munți din păcate cu silă,
Ca banii mărunți împărțiți doar din milă.

Icoanele mute
Elena Buldum
drepturi rezervate doar autorului
vol 2 Vise Tarzii