CRUCEA LUI

CRUCEA LUI
elena buldum
copyright
Urcam-n spate cu crucea lui Iisus,
Unii aruncau cu pietre-n El,
Și Dumnezeu plângea cu ploi de Sus;
Să spele și păcatele din miel.
.....................................................

Îl condamnau cu vorbe necurate...
Pe cel de Sus cu oameni ne-'nțeleși,
Pe crucea vieții lumea se-mparte,
În drepți și cei nedrepți așa aleși.
În palme sunt bătute cuie,
Rămasa suferință și venin-
La poarta Raiului o lăcată descuie
Să vindece semnul inimii- divin.
În coasta rănită de-o săgeată,
Cu ultima durere ce-a avut
S-a scurs din trup și fiecare pată
Credința pe fiecare plantă a crescut.
O lume care- a crucificat,
Altarul minții va fi judecat;
Cu cel promis păcatul a fost purificat
Și gol pe cruce cum l-au dezbrăcat.
S-au despicat și cerurile-n două,
Pământul deodată, s-a cutremurat
Și cel promis și-a dat suflarea-n două
Cu trupul lui de moarte-nfășurat;
Of, Dumnezeu plângea cu ploi de Sus
Cu lacrimi de durere Maica Lui
Obrazul lumii a spălat, nespus
În numele Treimii și al Tatălui.

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează