Mor fără ele...
Elena B21.05


Si cum privirea mi-e mai dulce,
Tristețea plânge și mi-ar aduce!
Iubiri pierdute într-un decor
Ține-mă-n brațe-ncet ușor.

Iubește-mă dulce și blând
Sărută-mă ușor în gând
Blajin tu ține-mă-n-mbrațe
Fă-mi viața plină de speranțe.

Iubirea-i oarbă e pe undeva
Eu fără ea nu pot vedea
Nu pot să dorm ,nu pot ș-o strig
Când o-ntâlnesc de frică țip;

Îndrept privirea către Cer;
Încerc să plâng nu-ncerc să sper
Ar vrea,să-i tac și să-i fiu mută;
Dar se preface se strămută:

Imi piere glasul de durere,
A lucrului ce nu pot cere
Și când o strig c-așa-i dorit
Ea fuge cu dorința n-am împlinit?

Chiar de-o fărâmă de iubire,
Îmi tânjește inima în mine
O, strâng în brate s-o cuprind!
Când se pripește, o alint!

Și visul meu visat odată,
Mă urmărește viața toată,
Cu patimi și cu doruri grele
Când n-am iubire, mor fără ele!





Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează